Doar un cântecel
te mai poate scoate din tristeţe,
când toate cele… nu-ţi mai sunt aproape
şi corăbii ,pline cu iubire ,ţi s-au înecat

Doar un cântecel…un pic straniu !
te mai poate face să surâzi…
şi-n ochi să ai străluciri ciudate,
ştiut tare de demult…de când omul
nu-nvăţase nici să compună bine silabe
şi nici să rostească vreun cuvânt
iar iubirea…nici nu-ţi mai zic, 
căci…
………………………………………………………………………
Adam, din necuvinte ,
şi-alegea vocale rotunde
şi le rostogolea ,uşor,
pe portativul corzilor vocale,
facand vocalize...
aşa de frumos ondulând sunetele
(ca şi tremurul genelor…de visare !)
încât , ale sale cântări suave,
uimeau zâne şi luceferi

desfăceau cerul în două
lăsând să-i cadă lin ,din eden ,
pe palme,săgetată de dulci fioruri…
preafrumoasa-i Evă

şi,-nduioşată de-al lui cântecel ,
îşi desfrunzea splendorea-i de tăcere
şi-nvăţa să-ngâne...cate-o vocala,
sofegiind ,mai apoi...şi ea cu el,
şi fără de cuvinte !
cântecul divin
al iubirii…


This entry was posted on 3/11/2014 03:54:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: