Armonios,
foşnetul duios ,
de la-nceput de contemplare
de partitură!
şi până la o magică suită…
tot îndeamnă perechea de cântare
să-şi alăture gândurile;
murmur peste murmur,
vis peste vis
şi ochi lângă ochi

până ce, dorul lui de cântat , măreţ…
lunecându-i uşor prin adânc de tâmple,
o face să-şi mângâie ,cu delicateţe,
corzile violinii sale din suflet
şi să implore visul să-i aducă
tot mai aproape momentul
unei părţi sublime…

când, şi el şi ea, într-o măiastră execuţie,
încet-încet , micşorând
măsura timpului
sau crescendo…
vor ajunge,-mpreună cântând,
până la suavul acord
de …confinalis !



This entry was posted on 3/05/2014 01:55:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: