De la-nceput de adagio,
sub lumina reflectoarelor
şi sub priviri iscoditoare,
mi se-aşează mare peste braţe
o arătare suplă, jucăuşă ,aurie…
ca o năzbâtie de fată !,
ivită de dincolo de zări

(cu soare-n priviri şi cu irizări…
şi mai vie decât viii şi mai caldă
decât un foc de inimă.. !)

ea vine,-ntotdeauna, în lumea mea
şi mă atinge uşor…cu dor !
ademenindu-mă cu unduiri de măiastră
ca să-i fiu cât mai aproape într-un dans
în care ochii se-nchid uşor,
buzele murmură un cânt de-amor
iar palmele mângâie lin
braţe moi , şolduri fine
şi splendori catifelate

nici nu mai stau pe gânduri
şi fac semn să-nceapă muzica !
lumina să se-nchidă, puţin câte puţin,
până ce nu mor de-atâta dor 
de-un dans în doi !

chiar de-ar fi să-mi încurc şi paşii
şi ritmul şi toate cele…
pănă la sfârşit de dans
nu-mi mai trebuie niciun respiro
şi niciun da capo al fine !
şi vreau tot mai insistent
doar un acord maiestuos
de sublim da coda… 
cu-nfocata-mi ,,bestie ,,!


This entry was posted on 3/24/2014 05:59:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: