Aproape de final de simfonie,
dacă ar fi după voia mea,
aş înlocui scherzo-ul vioi şi vesel
cu un fermecător menuetto

(pentru că  zbenguiala-n paşi de dans
de pe scena de spectacol
mă cam plictiseşte )

şi-atunci, cu braţele îmbrăţişând cerul
şi-ngenuncheat  a  rugăciune ,
m-aş tot avânta şi eu în dans
făcând , mai apoi ,
reverenţe către superba-mi balerină !
şi m-aş învârti, cu multă graţie,
împresurat de ea, în piruete de maestru !

iar, când ea mi-ar sta ridicată pe-o poantă…
cu piciorul drept urcat pe umărul meu stâng
şi-ar face şpagatul ahhhh …
nici nu-ţi mai pot spune cât de mult m-aş pierde
şi câte emoţii m-ar cuprinde...
câţi fiori m-ar trece !

si-aş striga,-ntruna ;
Doamne ,ce frumos este menuetul
şi cât de bine face ea şpagatul…



This entry was posted on 3/16/2014 03:17:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: