Când totul va avea un rost,
un început,fără amar şi sărut anost
iar clipele mărunte vor fi şoapte
ce vor dezveli de steluţe mici
Cerul, în rostogol de patimi
Soarele va străluci prin lumi
doar de tine visate !

Va veni o vreme când voi înceta
să-ţi mai spun că te iubesc,
doar aşa…fără noimă... !
iar necuvintele mele îţi vor fi liane
ce te vor înlănţui şi braţe
pe care să-ţi legeni
visuri…

Vor veni şi vremuri când, doar gândul
că nu-ţi sunt aproape te va face să tresari
şi să surâzi a uitare...
luându-mă-n braţe, iubito
şi doar atunci toate-ti
vor fi cu rost
rostite !


This entry was posted on 10/20/2010 01:03:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: