Toamna mea cu chip de floare,
cu soare în priviri, cu buze mierii...
lasă-ţi gutuile zemoase şi-aurii
la păstrare până-n primăvară,
când eu le voi gusta
lacom de dor

şi-atunci, albă-nveşmântată,
cu trenă de flori şi-alai de zâne
şi îngeraşi, te voi săruta,
flămând de tine
dragă toamnă,
toată

şi de-ai vrea…reînnoită-n primăvară
cu cireşe dulci prinse la urechi,
cu icoane şi-arginturi sfinţite,
cu alb de ceară arzând
şi cununi sărutate...
ne vom pune pecetea
pe-a noastră
sfanta
iubire!


This entry was posted on 10/08/2010 08:11:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: