Nu fi tristă,
toamnă!
să nu ai teamă…
când vântul
suflă aiurea
şi vrea să te usuce…

lasă-mi
mie frunzele tale
să le-ating
uşor
şi să le sărut cu drag

pe cele veştejite
să le stropesc
cu apă ne-ncepută
din lacrima-mi vie
şi cu raze de gânduri
să le-ncălzesc
şi să le readuc la viaţă

pe cele încă pline de sevă
şi dornice de verde-negru,
să le cuprind în palmă
şi, domol şi tandru,
dulce să le-nfior
cu-al meu dor
de tine !

lasă-mi mie
frunzele tale
şi-apoi…
rămasă desfrunzită,
toamnă dragă,
să te-acoperi cu mine !


This entry was posted on 10/26/2010 09:47:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: