Am acoperit toamna cu mătase fină
de verde-negru...!
Mai are , draga de ea,
doar patru flori !

I se mai văd doar trei ;
două galben-aurii,
catifelate
şi lăptoase,
alta î­nrourată şi rumenă...
fin înmiresmată
cu parfum de verbină

In cea de-a patra, plină cu miere,
sunt ,tot, eu !
Si-acum ce crezi că voi face ?!
Da,o invit la dans!
şi-apoi...
la pas domol,
când pe stânga
când pe dreapta,
voi dispărea cu toamna
prin rai de şoapte...
cântându-ne duios
Nocturna în Si bemol !


This entry was posted on 10/19/2010 07:40:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: