De m-ai atrage cu un surâs blajin...
de mi-ai spune că mă iubeşti
şi că ai vrea să-ţi mai rămân
doar un pic...tot, voi pleca…

E prea târziu, să mă opreşti !
şi-n vâltoarea toamnei tale,
să ştii,iubito,mă vei pierde
ca pe-un aiurit...rătăcindu-ti năucit!

Printre margini de vis îţi voi fi…
ca-ntr-o amintire frumos conturată,
doar mirare…
şi nu te voi putea privi...
aşa cum, în ciudă,
şi tu-mi faci acum...
privindu-ma din intamplare!

Iubito, chiar de m-ai prinde de brat,
în cercuri cu vrajă şi cu ploaie magică
tu să mă reţii ca să mă-nfiori
cu şoapte şi suspine,
acum e prea târziu…
şi de vei păşi uşor,
cu ritmul uitării domol,
chiar şi tu mă vei lăsa plecat…
facandu-mi tot in ciuda!!


This entry was posted on 10/28/2010 06:59:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: