Mare-albastră, când soarele răsare
pescăruşii vin să ciugulească
peştişorii din spuma
de pe ţărmul tău
de dor

Apoi, în zbor de curtoazie,
drept mulţumire, îşi pun la gât
oglinzi pătrate pentru-a capta
vraja stacojie a apusului...
(luminându-ţi noaptea
până la un nou
răsărit de soare,,,!)

Tu,iubuto, cât timp eu sunt apus
lasă, te rog, printre şiraguri
de spumă magică,
peştişori…
pentru ospăţul pescăruşilor...
până la următoarea
noastră dimineaţă.


This entry was posted on 9/13/2010 07:43:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: