Tu nu-mi vii, oricât de mult eu te-aş chema
şi-n mine se nasc furtuni şi nori negri
mi-acoperă zarea

Mă pierd prin amintiri rătăcind
ca-ntr-un labirint şi te caut…
te caut neîncetat,iubito!

Gânduri aiurea-mi străpung liniştea
şi mă-nfioară de nu mai pot
să mă regăsesc

Mă-nec într-o mare cu gust de-amar
şi-n suflet mi se scufundă corăbii,
când totu-i în zadar...

Unde-mi eşti, de ce nu-mi vii
şi să te iubesc aşa cum aş vrea,
aşa cum te doresc!


This entry was posted on 9/13/2010 07:35:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: