Fără rost ar fi toate...
când în zare ţi se-adună furtuni
din dureri, din doruri nesfârşite
şi din gânduri de iubire
încă nerostite

Ce minune-ţi mai poate lumina chipul
cu zâmbet trist,când din negre amintiri
şi din vechi uitări îţi picură-n suflet venin

Când focul dragostei nu mai arde
şi-n inimă de-abia-ţi mai pâlpâie
o luminiţă de speranţă...
(îndepărtată şi ea...!)
şi prea greu de crezut
că-ţi va fi aproape,
atunci…
chiar fără de rost
sunt toate…
………………………
şi eu aş spune, cu stinse şoapte:
uită-mă...iubito,ca să-mi fie bine
în noaptea-ţi adâncă
şi magică...
şi cuprinde-mă
cu tine!


This entry was posted on 9/13/2010 07:30:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: