Aflându-te…
frumoasă ca o
zână,
din visuri
coborându-mi,
îndrăznesc să-ti spun
cât de mult eu te
iubesc !
şi din
cuprinderea-mi păgână
nu mai vreau
să-mi scapi
şi să-mi pleci aiurea…
nicicum
Chiar dacă tu mă
cerţi,
când braţul meu tare
te strânge
şi fără de scăpare
mi te dăruieşti,
eu tot te-aş vrea
să-mi fii…
chiar a
mea stăpână !
Dar,cu toată dragostea-mi curată,
m-aş supune rugăminţilor
tale
şi-n clipe de iubire
magică,
dacă tu ai vrea
să-mi pleci
şi prin grele
încercări
să mă tot petreci,
eu m-aş apune…
în uitarea-ţi
prea adâncă…
de mine
După ce,ca un
răsărit falnic
te-am fascinat ,fremătându-ţi
cât ţi-e ziulica
de lungă
prin toate splendorile
şi necuvântul meu
ţi-a fost mirare…
aş pleca spre zări senine,
din ochi lăcrămând…
de dor oftând…
de tine
Dincolo de nori
sidefii
m-aş tot duce…
aşteptând
să mă chemi tu cu
şoapte mierii
şi cuvânt rotunjit frumos…
ca un sărut,
sfios
..............................
chiar dacă şi
dorul meu de tine
nu s-ar mai
abţine…
şi gândul mi-ar fi gata-gata
să-ţi
plângă !
0 comentarii: