POEZII de Ion Cireasa

Nicio furtună,nici uragane
nu te mai pot întoarce...
un înger n-are teamă
şi nu-şi greşeşte drumul
niciodată.

Plecată cu toata dragostea
spre tărâmul cunoaşterii,
eu te voi zidi în mine
şi nerostitele cuvinte
îţi vor fi doar şoapte
cu rost de-mbrăţişare
şi gust de sărut...

(...iar bătăile din calde luturi
vor fi secunde suprapuse...)

Atunci, Luminile se vor stinge...
şi noaptea va fi o veşnicie,
când soarele apus între coline
se va topi ca mierea...
marea mea taină...,
de-acum mărturisită!
.................................................
Eu iubesc florile,
până la nefiinţă!
Am răsădit splendori...
şi cu palmele mele
am mângâiat
zeci de mii de garoafe,
trandafiri şi crizanteme
şi tocmai de aceea
tu le porţi în braţe
cu alura de regină !