POEZII de Ion Cireasa

Când vreau să uit
de lumea asta
îmi închid ochii...
şi-n liniştea din mine
sunt doar cu Tine.

Într-o clipă
toate cele văzute,
atrase-n abisul
în mine nemărginit,
se contopesc fără de formă,
fără de culoare şi urmă...
ca şi inexistente.

Sunt lucruri,
fiinţe şi stări
ce le-am văzut
şi trăit de mii de ori
şi totuşi,
cu greu imaginate,
le caut printre amintiri.

Chiar şi cu ochii deschişi,
în spatele meu
nimicuri sunt toate,
lipsă-i şi Pământul,
de parcă universul
ar începe cu mine.

Şi dacă am vedea totul,
eu aş fi,
la fel şi tu,
oriunde-am fi,
centrul universului?!
Nu, nu se poate!
Fără de rost, ar fi toate!
.......................................................
Şi-acum, să-mi spui,
care ar fi sensul existenţei
fără de Tine şi taina noastra?
şi fără visele cu miezul de vrajă
şi de ce să pierdem secunde aiurea...
(...când florile nu pleacă pe orişiunde...!)