POEZII de Ion Cireasa

Cândva vedeam
şi tot spuneam
că resturi căzătoare
ce mai licăreau printre stele
se vor preface-n nimicuri
stingându-se-n adâncuri
văzându-te o Stea
ce luminează tot universul
Eu nu le voi pedepsi
freamătul de invidie
pentru că aşa ai fost aflată
şi-n sfere-nalte iubită
dar, că eşti rănită
şi cu vorbe grele hulită,
în întuneric le vei ascunde
urmele lăsate prin verde-mi
Şi, uite-aşa,
eu cuprins în tine
tu întrupată-n mine
cuvintele mele fiind la tine
ale tale fiind la mine
şi-n primăveri fiind icoane,
înţelepţii lumii se vor mira
spunându-ţi, străine, cuvintele noastre:
,,Fiinţă, tot ce-ţi doreşti vei avea,
dacă tu te rogi cu sufletul curat!
Crede şi rămâi adăpostită-n Domnul
şi-ţi vei cunoaşte fericirea, nemurirea!
..............................................................
În vreme,
cu vorbe de duh,
şi la noi
un mare înţelept a spus:
,,...Spiritus!
...Corpus!...Alinturi!,,