Citesc
de-atâtea ori
şi ştiu pe de rost
cum se poate cerne,
ca şi fulgii de nea,
un suflet curat!
topindu-se de tot...
într-o albă iubire !

Văd,
pas cu pas,
fiindu-ţi aproape,
cât munte se poate urca
pentru-a cuprinde-n
braţe şi săruta
o floare-de-colţ.

Ştiu
cât de departe
te poţi înălţa, purtat de dor,
căutându-ţi perechea,
suflet nemuritor!

Aş vrea, acum,
să-nchid între palme,
de-abia citită,
Cartea cu suflete !
şi să te simt pe tine...
spunându-ţi:
Te iubesc, femeie!


This entry was posted on 3/07/2010 12:45:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: