Cuvântul tău de zeie,
dulce mă-npresoară ;
uneori prea strâns…
ca un laţ,
alteori prea uşor…
ca un sărut !
de brânduşă-nfocată !

Sărutând un lujer de roză…
cu prea mult nesaţ,
al tău gând ar fi gata să mă sufoce
cu-o dragoste păgână…
şi ape tumultoase,
din  dragostea-mi mare izvorâtă,
stau gata-gata să erumpă
din adâncuri de taină…

(sfinţite...pentu mine,pentru tine… !)

Insă ,eu m-avânt zănatic,
cu capu-n jos către abis…
şi poate-aşa îţi voi scăpa
din strâmtoarea-ţi prea adâncă
şi din rostirile-ţi prea  hulpave…
si tu îmi vei fugi…
spre Nemurire,
iubito!





Aflându-te…
frumoasă ca o zână,
din visuri coborându-mi,
îndrăznesc să-ti spun
cât de mult eu te iubesc !
şi din cuprinderea-mi păgână
nu mai vreau să-mi scapi
şi să-mi pleci aiurea…
nicicum

Chiar dacă tu mă cerţi,
când braţul meu tare te strânge
şi fără de scăpare mi te dăruieşti,
eu tot te-aş vrea să-mi fii…
chiar a mea stăpână !

Dar,cu toată dragostea-mi curată,
m-aş supune rugăminţilor tale
şi-n clipe de iubire magică,
dacă tu ai vrea să-mi pleci
şi prin grele încercări
să mă tot petreci,
eu m-aş apune…
­în uitarea-ţi
prea adâncă…
de mine

După ce,ca un răsărit falnic
te-am fascinat ,fremătându-ţi
cât ţi-e ziulica de lungă
prin toate splendorile
şi necuvântul meu
ţi-a fost mirare…
aş pleca spre zări senine,
din ochi lăcrămând…
de dor oftând…
de tine

Dincolo de nori sidefii
m-aş tot duce… aşteptând
să mă chemi tu cu şoapte mierii
şi cuvânt rotunjit frumos…
ca un sărut,
sfios 
..............................
chiar dacă şi dorul meu de tine
nu s-ar mai abţine…
şi gândul mi-ar fi gata-gata
să-ţi plângă !









Atât de departe-mi eşti
şi eu te tot caut,
şi te tot chem…
şi chiar de-ţi aud şoaptele-
cântece de iubire-adevărată
tu tot nu-mi vii
şi mă tot păcăleşti…
căci nu te găsesc,
nicicum

Mereu ­în vis te văd
prinţesa-mi preaiubită
şi nicicând,să ştii,
nu te-am iubit
mai mult
ca şi-acum!

Cu gândurile-mi toate,
plecând hai-hui,
m-aplec iarăşi către tine,
într-o nouă visare…
şi vin peste-al tău tărâm…
peste flori de suflet
şi prin ierburi de splendori,
îţi las miere de-amoc
prelinsă cu fiori
(poate-aşa mi-aluneci…
şi te prind !)

Dar ,să ştii, fată frumoasă din vis,
că mâna mea nu te-ar lăsa
vreo clipă…
ca să-mi fugi...
şi le-aş cere zeilor îngăduinţă,
să-mi fii ­împlinită dorinţă
şi să mi te cobori,
chiar aievea ,
din vis !
…………………………….
peste gândurile-mi fierbinţi…
şi-n aburi de iubire
să ne iubim,
ca doi nebuni…
totdeauna !




Invelita-n saten alb,
când întunericul mă cuprinde
şi uit de mine
tu, iubire,
îmi apari ca o zână…
preafrumoasă,
în vis de sihastru

şi la schitu-mi de rugăciune,
potir umplut cu ambră
îmi este hrană
pentru  setea de tine !

nurii-ţi sunt minuni,
împodobiţi cu petale de roze…
iar buzele-ţi sunt albe tuberoze
şi splendorile-ţi toate
îmi sunt canoane
de netrecut …

(când tu nu-mi spui
că mă mai iubeşti…
şi dacă m-aş ruga şi mai mult …!?)

oare tu, iubito,
m-ai face să uit
tot trecutul
şi să-ţi vin ,
din ce în ce mai mult,
ca un nou început… !? 

……………………….
în toată visarea-mi
de tine,
fără-ncetare,
iubindu-te !







Visând clipe de iubire,
gândul meu zâmbeşte…
îşi pune aripi de sărbătoare,se-nalţă
şi pleacă să zboare
către tine

Tu,preafrumoaso,
deschide-ţi uşor palmele
şi primeşte-l !

Să-l vezi cum se-alintă…
strâns prea mult,cu dor,
în cuprinderea-ţi adâncă,
tremurând de fior

(şi-atunci, tu să-i surâzi dulce
şi să-l petreci dincolo de praguri
de-aşteptare încet,încet…
iar el ,de fericire,se va destrăma
în picuri de lumină-licurici
ce vor înstela, de plăceri,
tot cerul tău de visare…!)

Apoi,cu graţie te va-nvălui
şi clipe sublime de dragoste
ţi se vor prelinge printre palme

Doruri te vor ajunge,
cu zvâcniri pătimaşe de gânduri
însufleţite cu duh sfănt ,
făcându-te să-ngenunchezi
în extaz de rugă

şi-n chilia-ţi de-nnoptare,
când tu,călugăriţa păgână,
o să-mi cânţi a chemare…
cu serafimi cantand in cor
iti voi veni şi eu
şi cu toate gândurile-mi frumoase
voi fi tot doar al tău !
………………………….
ca un stâlp de lumină,
luminându-ţi
toată noaptea…
şi visarea...!



Printre margini de file,
cu slove vii si aurite,
inmiresmate cu parfum de iubire,
mirare fără de oprire,
scrierea mea
aş vrea să-ţi fie ! 
(şi mângâiere!)

Când necuvintele mele 
ce străbat portalul tău de de visare,
cautand  lumină,
o iau razna…
şi stau gata pregătite
să-ţi dea năvală 
(adevăruri să ţi se-arate)
şi tu să mi te miri ,iubito !

Tot să-mi rosteşti, 
cu adevăr mirat !,
în rostogol de firi...
şi gândurile-mi spuse
şi încă ţie nespuse

De-atâtea frumuseţi
lăsate peste margini catifelate,
gura ta dulce să-mi cuvânte
cât de mult ţi-ar plăcea,
cu patimi arzânde,
să ne contopim
scrierile !
­……………….
apoi ,în acorduri ample
de simfonii celeste, 
să ne tot iubim!
 





Aşa,într-o doară,
fără de veste,
soarele ţi s-a apus…
lăsând întunericul să te cuprindă
şi ielele să-ţi joace feste…

şi noaptea ţi s-a lăsat uşor,
tremurănd,
înfiorată de-aşa-ntâmplare…
până peste pietrele-ncinse
de-atâta aşteptare
şi mustiri…
(din prea mult dor…!)
fluturându-ţi în urma de visare
eşarfe multicolore
de curcubeie

Când ielele dispar,
alungate de trăirile noastre sublime,
­îţi las în clipe de iubire,
secundă după secundă,
până la epuizare…
picuri de frumuseţe
şi elixir de dragoste,
iubito !




Mi te-arati preafrumoasa nalucire,
peste perdea de-ntuneric
tivita cu luciri de stele,
dansandu-mi

Si-n ochi de smarald
mi se-aprind stele,
iar cand imi surazi...
ah,icoana-mi esti !

(Cu diadema pe frunte,
cu nuri prea laptosi
si splendori seducatoare!)

Ca pe-o zeie,
te privesc uimit !

Sfios, te mangai cu privirea
pana te-mbrac...
in rochie alba de matase

Apoi,aprins de doruri multe,
ca un zanatic,o rup in franjuri mii
si te dezbrac...si te-as vrea,
doar pentru mine,doar o luna...
(sa fie chiar de miere...!)

Intind mana sa te-ating,
cand luna-ti sclipeste
ca nebuna...
dar tu-mi fugi
si mi te-ascunzi,
tanjind dupa luceferi
cu raze verzui-aurii...ce clipocesc
scufundate-n marea ta noapte de visare

Si cand te revad,inspumata
cu seva dulce de-mpliniri...
visul rau ma doare,
sa stii!

Si-ncerc din nou sa te vrajesc
si-ndraznesc sa cred
ca o sa te am,
dulce-aratare!