POEZII de Ion Cireasa

Da,marturisesc,te iubesc !
şi ti-aş răscoli tot cerul...
de-ar fi ca tu,în glumă,
să mi te-ascunzi...
(ca eu sa nu-ti vad nurii...)
preafrumoasă balerină!
………………………….
De-acum ale noastre cântece,
surâsuri...şi dragoste adevarata,
toate îngemănate,
vor uimi o lume-ntreagă !

Citesc
de-atâtea ori
şi ştiu pe de rost
cum se poate cerne,
ca şi fulgii de nea,
un suflet curat!
topindu-se de tot...
într-o albă iubire !

Văd,
pas cu pas,
fiindu-ţi aproape,
cât munte se poate urca
pentru-a cuprinde-n
braţe şi săruta
o floare-de-colţ.

Ştiu
cât de departe
te poţi înălţa, purtat de dor,
căutându-ţi perechea,
suflet nemuritor!

Aş vrea, acum,
să-nchid între palme,
de-abia citită,
Cartea cu suflete !
şi să te simt pe tine...
spunându-ţi:
Te iubesc, femeie!

Am aşezat într-un album,
cu-atâta drag,
din zeci de desene
doar câteva.

Desigur,cu patos,
dintr-un condei
dezbrăcam mugurii
rotunjiţi de seva
dulce-a tinereţii,
desenam mersul fastuos
al femeii...
purtând în mână flori

Sau arătam
cum soarele-mbrăţişează
cu tot cu mare zâna...

Dar nu gândeam
că banale desene
pot zâmbi...!
trădându-mi sentimente...
............................................
(şi ca pot uni destine !)

Acum vin la marea
ploaie de şoapte
plină cu iubirea
suflete blânde
cu priviri calde
şi din cântecele toate,
clipă după clipă,
atrase de trăiri cu patimi
îşi vor umple însetate inimi

Primeşte-le!
Fericite, să fie!

Şi-n întinderea imensă
vin să se privească
şi vântoase
şi-ar vrea să se recunoască
în vreun fel frumoase
răscolindu-ţi sufletul
şi pătându-ţi oglindirea

Să nu fii supărată!
Priveşte-le, doar!

şi vor glăsui nebune
şi-n hora lor de iele
se vor prinde cu demoni
la margine de lume
fără a mai şti de ele
............................................
Om de nimic,
mâna-ţi va rămâne
încremenită,
când răul din tine
te-ndeamnă
să atingi minuni!

Cândva vedeam
şi tot spuneam
că resturi căzătoare
ce mai licăreau printre stele
se vor preface-n nimicuri
stingându-se-n adâncuri
văzându-te o Stea
ce luminează tot universul
Eu nu le voi pedepsi
freamătul de invidie
pentru că aşa ai fost aflată
şi-n sfere-nalte iubită
dar, că eşti rănită
şi cu vorbe grele hulită,
în întuneric le vei ascunde
urmele lăsate prin verde-mi
Şi, uite-aşa,
eu cuprins în tine
tu întrupată-n mine
cuvintele mele fiind la tine
ale tale fiind la mine
şi-n primăveri fiind icoane,
înţelepţii lumii se vor mira
spunându-ţi, străine, cuvintele noastre:
,,Fiinţă, tot ce-ţi doreşti vei avea,
dacă tu te rogi cu sufletul curat!
Crede şi rămâi adăpostită-n Domnul
şi-ţi vei cunoaşte fericirea, nemurirea!
..............................................................
În vreme,
cu vorbe de duh,
şi la noi
un mare înţelept a spus:
,,...Spiritus!
...Corpus!...Alinturi!,,

Nu trebuie să te caut
printre nimfe,
eşti punct cardinal
ce-i scris în mine.

Şi din vremuri şi la fântână
îţi sorb stropi de rouă
şi-n rost de buze
te voi acoperi toată.

Cu mâna sedusă
de-atingeri fine
desenez pe tine
contur de zână.

Acum simt fiorii
dansului nebun cu fluturi
şi-n şoapte
îi voi topi-n plăceri
când soarele va fi ascuns
în tine.

Şi-acum privindu-te,
şi-n nopţi făcute zile,
îţi cânt o melodie
scrisă-n ton de ceară
pe lut ce păstrează
colţi-de-fildeş,
pe veşnicie,
numai pentru tine!

Uneori cuvintele
se revoltă în mine
ele se agită,
strigă,
bat la porţi închise
aşteptând Lumina
şi, nerostite, pier.
Iar după furtună,
o ploaie de vară
picură-n mine
cu gust amărui
topindu-mi ninsoarea.
De-acum voi comprima secunda
şi dimineaţă cu dimineaţă
Ploaie şi Arşiţă
ne vom fi-ntâmplaţi
şi-atunci voi umple cu miere
cupa florii tale
şi-un vlăstar de dragoste
va răsări din nemuriri
crescând frumos
iar când noi vom locui în stele,
cântându-ne iară şi iară iubirea,
lui îi vom fi icoană!
…………………………………..
Prin cuvintele magice
ce-ţi aşteaptă-n palme,
vraja va cuprinde
marea ta,
de la un capăt la altul,
şi lumea-ntreagă
va veni să se-adape
însetată de iubire!

Cu sufletul frumos
crescută-n potir de aur,
lujer de floare
cu parfum de roze
cu gust de nectar
şi soare în petale,
pe altare sacre
aşternută mare
în ,,eul din eu”,
numai eu ştiindu-te,
deschizând fereastra
te văd şi te simt
ca având spiritul viu.
Acolo,
vin la tine un înger
şi te colind,
măsurându-mi iubirea,
şi nu mai vreau să plec...
Şi-n virtual
de-ar fi posibil,
din nerăbdare,
înainte de mâine...
o-ntâmplare aş vrea să-mi fii,
făcându-se minune!

..........................................

Titluri scrise
în aripi de zbor
le regăsim,
nu întâmplător,
citind în taină!