POEZII de Ion Cireasa

Uneori cuvintele
se revoltă în mine
ele se agită,
strigă,
bat la porţi închise
aşteptând Lumina
şi, nerostite, pier.
Iar după furtună,
o ploaie de vară
picură-n mine
cu gust amărui
topindu-mi ninsoarea.
De-acum voi comprima secunda
şi dimineaţă cu dimineaţă
Ploaie şi Arşiţă
ne vom fi-ntâmplaţi
şi-atunci voi umple cu miere
cupa florii tale
şi-un vlăstar de dragoste
va răsări din nemuriri
crescând frumos
iar când noi vom locui în stele,
cântându-ne iară şi iară iubirea,
lui îi vom fi icoană!
…………………………………..
Prin cuvintele magice
ce-ţi aşteaptă-n palme,
vraja va cuprinde
marea ta,
de la un capăt la altul,
şi lumea-ntreagă
va veni să se-adape
însetată de iubire!