În toate câte sunt prin Univers
timpul rezolvă până la capăt orice transformare
şi nu se opreşte nici măcar să se mire de vreo minune
sacadat şi fără de-ncetare
aruncă-n clepsidră
clipele trecute

mândru de sine trece nepăsător pe lângă oameni
şi pe lângă trăiri-stări ce pot părea-ntr-un fel sublime
şi-ntotdeauna lasă-n urmă cele ce nu mai sunt
de prezentat într-o altă şi altă etapă
de accedere-nspre Absolut

(unde toate sunt aşa de fine şi perfect ordonate
puncte lin plutind până când
se-ntregeşte Nimicul 
şi-atunci…timpul  nu mai are niciun rol
el se opreşte şi misia lui se sfârşeşte ) 

mai-apoi priveşte mirat cum toate cad…
ca şi o ploaie de meteori  !
până când şi ultimul punct din tot Nimicul
liber învârtindu-se spiralat
(într-o fracţiune de secundă )
îşi ocupă ultimul loc
într-o magică sferă
super condensată
de deasupra Ochiului Magic
…………………………………………………….
acum îmi zvâcneşte-n tâmplă
un gând de-al meu zănatic rău
şi nerăbdător de-a cunoaşte
cum stau lucrurile
şi cum se-ntâmplă iubiri
şi-n opusul firii mele…
ar vrea să ştie !

într-un târziu
îl las liber să zboare…
cum din Ochiul Magic al Facerii lumilor
a ţâşnit şi timpul odată cu prima scânteie
(şi-n toate materializările şi manifestările
tic-tac-ul lui e permanent şi bate şi bate
ora exactă a Universului
ritmul trăirilor prin ceruri
şi ţine socoteala clipelor trecute
pentru fiecare formă de existenţă
până la sfârşire…)
……………………………………………………………….
………………………………………………………………..
ducă-se-ntr-acolo… de gând zălud
de-o vrea să piară să se tot ducă
hai-hui prin găuri negre
să lunece în vrie
şi cercuri concentrice din pulberi de stele
să se-nvârtă-n jurul lui
cum inelele pe braţele
unui jongleor

să-l poarte
prin toate spiralele
şi cotloanele celeste
fantasmele cu ochi sidefii
şi cele cu buze de surâsuri cărămizii
să-l rotească-n hore ameţitoare
chiar dacă o să leşine de-atâtea piruete
ducă-se-nvârtindu-se !
că n-am ce-i face
unui asemenea
gând…

(însă de prin toate cerurile de dincolo
îl rog şi eu să mi-adune
de s-ar mai întoarce !
pupici de la cadâne
toate cele bune de la zâne
şi-un surâs carmin de fee !
să mi-aducă-n grabă
de-ar mai vrea să-l folosesc
de-acum-nainte
în vreo gândire suavă…
de zile mari !)


This entry was posted on 12/14/2014 11:40:00 a.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: