Ca-ntr-un vis
frumos înaripat
şi cuprins de-un dor nebun de ducă
gândul meu se-nalţă cât mai sus…
până la cerul de deasupra-mi
se-ntinde şi se tot lăţeşte
sclipitor de rotund
străpunge bariere energetice
şi eclatează întunericul universului
ca şi un maaaare fuior luminos
(orbind
până şi ochiul de trecere-nspre eden !)
şi se tot duce
se tot duce…
parcă-i atras nebuneşte
de amintiri frumoase din altfel de lumi
sau poate-i sedus irezistibil
de-un gând pereche de fee
(telepatic
sugerându-i arătarea
o urgentă
teleportare
pentru-o
gândire…
în
doi !)
………………………………………………………
cu atingere fină
şi cu degete tremurânde
îl simt mai-apoi cum deschide poarta zânei
şi-l
văd trecând falnic dincolo…
învăluit fiind cu o altfel de Lumină
şi cu aureolă pe cap
din steluţe sidefii
grăbit îmi pare
să-şi adâncească-n neştire
tot dorul pentru-o altfel de simţire
într-o formă de exprimare sublimă
cu gândul pereche dănţuind…
nemaiştiind de sine !
………………………………………………………….
……………………………………………………………
şi-l las în voia sorţii…
de mi s-ar întoarce-ntregit !
născându-se dintr-o astfel de contopire
de
gânduri înstelate
o
idee prea frumoasă
despre cum se poate gânguri mai altfel
(luîand tot ce e mai bun
dintr-o gândire…
în doi !)
0 comentarii: