Mă las plecat cu gândul
dincolo de adevăr
şi încerc să descopăr
tainele nemuririi…
Dar simt cum mi-e supus,
trecut prin mister de cotloane
şi prin strânsori de mreje,
îndoielii ori frângerii…
Când,în sinea mea,
tot mai adâncit spre cunoaştere,
gândul îmi lunecă
mult mai departe
de-nchipuire
(năucit de splendorile visării…)
luat de mână de himere
cuprinse de pofte nebuneşti…
ce-ar vrea să mă-ndemne
spre sfărşit de vis,
spre hăul pierzaniei…
însă eu,iubire,făcându-le-n
ciudă,
îmi aleg singur calea…
şi plec,cu gând cu tot ,
spre cunoaşterea
Nemuririi
de noi
doi !
0 comentarii: