…
4/04/2011 08:18:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comentarii
şi cât o să mai plouă
cu sclipiri de papadii...

fără să ştii că-mi eşti,
dintotdeauna, 
vis frumos!
că-mi eşti crez...
de mă-nchin la tine,
dulce nebunie !

doar azi ma mai las uitat,
fara sa stiu de mine
dar,
de mâine,
când te voi afla,
nici nu ştiu a-ti spune…

poate că al meu gând,
emotionat de-a ta splendoare,
nu-l voi putea rosti cum ar trebui
si va rămâne-ncremenit
într-o mare visare...
fără să-l mai pot controla...
decât dacă-l vei implora,
cu lacrimi vii de soapte,
să-si revină!

sau,poate c-al meu gand va fi zanatic!
(impresurat cu sclipiri de păpădii
şi sărutat de tine!)
si-atunci...
cu ochii deschişi visând,
te voi iubi,
aşa cum te ştiu
şi-mi eşti…
Nemurire!









This entry was posted on 4/04/2011 08:18:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu