4/29/2011 06:16:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Mă faci să râd,iubire
când aud că mersul soarelui
nu mai poate fi la fel de fascinant
Cu lacrimi prelinse de dor
el răsare din taina adâncă...
urcă şi sărută cerul,
pământul,
florile,
apele…
si zilei îi înseninează ochii
Iar noaptea,cred că ştii...(!!!-lice!),
e făcută pentru ca soarele-ascuns
să umezească surâsul
ochiului magic
din tine!
Cu stropi de frumuseţi,
de la rasarit si pana la apus,
el işi răcoreste razele-nfocate...
rasfrânte-n plăceri de freamăt
pe bolta fantastică
şi-n visări cu zane si licorni
te cufunda,totdeauna !
4/29/2011 06:14:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
O pasăre măiastră
nu poate fi doborâtă
din înalturi aşa…uşor,
din senin…
şi chiar de s-ar întâmpla
Doamne fereşte !
ea va renaşte din propria-i cenuşă
şi va fi mai frumoasă
şi mai adevărată
decât a fost
vreodată…
O minune!
4/29/2011 06:10:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
La nesfârşit să asculţi
un glas îngeresc ce te vrăjeşte
cântandu-ti...
cand ti-aprinde-n inima
dorul de luceferi indragostiti
cu priviri de smaralde
că doar...
îngerii n-au angoase,dureri…
ei iti cântă numai despre fericire
si iubire!
4/27/2011 08:03:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Iubesc pianul,culorile,
ciresul in floare...
si cuvintele!
Toate-mi sunt
si-mi vor fi numai iubire!
iar când voi primi în dar
o zana din povesti
si stelele cu sclipiri de margaritare
de pe-altarul iubirii,
voi imbratisa cerul dragostei
cu tot cu noaptea-i sidefie...
şi îngerii-mi vor cânta
o simfonie
de-mplinire!
4/27/2011 07:08:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
În sfârşit,
balerină preafrumoasă,
nu mai pot să te văd…
o ceaţă anostă mi-acoperă ochii !
Eram sigur că frumuseţea ta
poate să ucidă…si mă aşteptam ,
oricând,să-mi fii interzisă
Nu te mai pot vedea
şi lacrimi mă inundă !
………………………..
şi dacă eu am mintea
prea uşoară…
ce-ar zice lumea
de ziua mea de mâine
şi de răsăritul meu de soare…?!
4/27/2011 06:41:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Voi căuta
cuvântul tău-
floare de mac
încinsă cu raze de soare,
cu rouă vie picurată
şi cu parfum de dragoste
înmiresmată
Cu frumuseţea lui
voi acoperi gândul meu…
apoi o să-mi umezesc buzele
cu esenţe de tine,
dragoste !
4/27/2011 05:49:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Furtuni năpraznice
dezlănţuite după un vals divin
frâng aripi de înger
ţinut captiv, de prea mult timp,
în carceră de suflet
Seninul din priviri
i-l tulbură....
Ramas stingher într-o lume
prea-nvechită
şi lipsită de dragoste...
acum îngerul e liber!
şi caută aripi
ca sa zboare!
4/27/2011 05:38:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Voi învăţa să tac,
pastrandu-mi binecuvantarile
pentr-un inger de femeie...
până nu voi mai şti
să-mi rostesc
iubirea
Voi învăţa să tac…
până cand glasul izvorat
din marea intinsa pe-altarul iubirii
mă va trezi cu soapte
din amorţire
şi-atunci…
Licuricii din cuvinte,
fără vreo limită,
vor fi ,doar pentru ea,
un nesfarsit sopot
de fericire
4/22/2011 08:31:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Doar tu ,iubire,
trecandu-ma prin raiul tau de poezii,
mi-ai luminat visele!
Te voi iubi pana ce timpul
nu va mai fi bun nici de-o masura...
chiar dacă pământul
se va cutremura a moarte
şi stelele vor cădea
spre nefiinţă
Să nu-mi pleci, nemaivăzuta-mi minune,
fără de mine ratacind prin lumi straine
(într-o alta viaţă,cautandu-te,
tu tot a mea vei fi!)
.................................
am nevoie de Lumina
din tine!
4/22/2011 06:23:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Dincolo de noi,
odata cu trecerea timpului
intr-o alta dimensiune,
glasurile noastre tac
şi fericirea ne cântă!
Suspinele nu-si mai au rost
caci durerile vin din placeri...
si gandurile ţi le-nvălui,
cu parfum de dragoste !
Nu te-ndepărta,iubire…
să-mi fii mereu aproape !
Fii muza mea, in toate cate voi incerca...
si aş fi-n stare să sorb ploaia-ţi vie
de cuvinte…
Culori s-amestec, ca-ntr-o simfonie,
pe panzele iubirii!
în visul dansului divin
eu să te iubesc ,
la nesfârşit,
Nemurire!
4/22/2011 03:29:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Izvorul de fericire
se află în miezul lucrurilor !
Restul e doar ambalajul
care ţi se poate părea uneori frumos
alteori lipsit de importanta
Cu cât truda e mai mare
pentru-a dezlega o taină,
înmiit de mare e bucuria
atingerii visului
Nu te teme,
când nu cunoşti totul !
(poate e nevoie
şi de-un pic de mister…)
Insistă, revendică-ţi fericirea,
fură din clipele visurilor magice
si să faci orice dacă e cazul...
luptă până când inima
ţi se va umlple
de-mplinire...
…………………………..
Tu, suflet drag,
meriţi ce ţi-a fost destinat
şi, sigur, vei gusta fericirea !
4/21/2011 08:21:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Când o poveste de iubire
te duce cu gândul spre trecut
şi ţi se spune am fost,eram…
nu mai poţi să adaugi ceva
ori să pui la suflet ce-a fost,
totul e pierdut
Când într-o poveste
ţi se spune suntem
şi dacă o simţi aproape,
nu mai e nevoie decât de o cheie
pentru-a deschide calea spre lumea
de dincolo de visuri
Când ţi se spune suntem,îţi voi fi…
şi tu crezi cu-adevărat
că toate ţi se pot întâmpla doar tie
atunci,cu toată dragostea,
te vei implica rostindu-ti iubirea
(şi chiar vei face minuni..(!!!-lice)
Cu un punct de sprijin
ai răsturna pământul,luna…
secunda ai face-o veşnicie,
ţi-ai sparge clepsidra
şi timpul rămas
ţi l-ai pune-mpreună cu-al iubirii
fără a-ti permite vreo risipă...
de clipe de fericire!
4/20/2011 04:52:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Cu primăvara asta prea sprinţară,
pe de-a-ndoaselea mi se-ntâmplă toate
(de mă trec fiori şi călduri...)
şi mă-ntreb dacă-mi mai pot scoate,
pana la capăt,o mirare ascunsă
pe sub crupa-i catifelată
E vremea întâmplărilor stranii ;
fluturii i se-ncurcă-n ramuri
de-atâta fâlfâit nătâng...
şi se strâng flămânzi,
grămadă,
ca lipiţi cu miere…
Pe crugul de visare,
peste pamanturi calde,
se-amestecă-n culori anemone,
curcubeie…
şi ape curg şuvoaie
din ploaie cu mirare !
Norii i se scutură usor
şi mă plouă de jos în sus…
ce primăvară zănatică !
clipeşte şi clipoceşte
iar pe buze de surâs
are buburuze
..................................................
dar îmi place…
că mă sărută dulce
şi-i un pic uitucă !
4/20/2011 02:26:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
De ce, uneori,
imi ascund rostirile!?
Nu-mi place să fac aşa...
însă,dacă mi se par prea simple,
prea… mă trec călduri !
Dar,ca-ntr-un mister
şi-o vrajă-n ploi,
tu adunându-mi şoaptele
iubire si să-mi spui
cât de mult ai vrea să mă ai arcuş…
pentru violina-ţi din suflet
........................................................
Din prea multă dragoste,
nu voi greşi nicio notă…
niciodată !
4/19/2011 01:40:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Dacă ai nedumeriri
in ceea ce te priveste
şi dacă tu ai vrea să ştii
cata Ploaie mi-ai fost...
Daca nu te-as iubi atat de mult,
poate ca te-aş minţi !spunandu-ti:
poate că a fost prea mult,
poate că a fost prea puţin
si aproape ca te-am uitat!
Dacă m-ai întreba cat de mult ne suntem...
te-aş ruga să mă laşi să-ti adun stropii
şi să mă laşi să-ti scutur norii
şi-ntr-un pământ cald
sa pot sa fac să-mi prindă rădăcini
un firicel de verde !
Dacă totusi m-ai întreba
cum aş zugrăvi cerul unei Ploi magice,
ah...iubito!,te-aş face să vezi cu ochii-nchişi
cât de mult imi place sa-ti acopar
cu sclipiri de curcubeu
picurii de frumuseti!
(cântându-ţi în ploaie...)
..........................................................................
Dar, trebuie să ştii,
că penelul mi-e tare zănatic!
şi mi-e un dor nebun de culori
şi de un vals cu tine...
Ploaie !
4/18/2011 11:08:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Doamne,
din nou am plouat
cu puf de păpădii...
şi, la fereastra inimii tale,
se vad acum cireşii înfloriti
mai frumos ca niciodată!
..............................................................
Primăvara-i atat de frumoasă!
Si tu ,prea aiurita-mi iubire,
ţi-ai pus pe ochi de visare
picuri de suflet
Sarutari uituce pe brat de copac
si aripi de fluturi ţi se-nchid
şi ţi se deschid,
cu gingăşie,
în ritmul în care-ţi respiră
prin ierburi
camelii
Imi vine să te sarut,
când te văd atat de confuză...
şi pe colţ de surâs
cu-asa frumusete
de buburuză!
.............................................
Chiar te iubesc,
primăvară zănatică !
4/18/2011 11:06:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Din lumea asta prea năucită
de-atâta haos şi minciună,
mă las atras către tine,
Steaua mea din vis !
Lumină în suflet să-mi fii
şi nu mai vreau să-mi pleci!
Să rămân la tine,
nu-i de facut decat un pas!
Ti-aş deschide usa trecerii...
apoi...tu poti sa ma inchizi
si sa arunci si cheia!
Din prea mult dor,
cu secunde prelinse pe margini de fior,
voi aseza timpul meu în armonie cu-al tau
si vom umple-apoi clepsidra visurilor
cu mierea cuvintelor...
iubindu-ne!
....................................................
si-n paradisul nostru
ne vom fi doar cântec şi poezie !
4/17/2011 01:48:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Eu nu mai ştiu de mine
când tu,iubire,
mi te-arăţi aşa de frumoasă !
Nici gândurile
nu-mi mai stau pe-acasă...
îmi pleacă hai-hui!
Inima-mi tresaltă când,
printre ierburi de poieniţa ,
cu licăr de verde-mi surâzi...
Mă cuprinde-un dor nebun
si chiar as veni să te fur!
Preafrumoaso,te-aş cere
să-mi fii mireasă !
Soarele l-aş tocmi să ne fie naş
şi îngerii să ne-aducă flori,
luna să ne fie nună
şi să-mi pună cunună
bine aşezată pe cap...
şi pe braţ
fluturi!
(cu aripi de ceară...!)
Uitându-mă pe furiş la tine,
ca să-ţi fac in ciudă, i-aş cere lunii
să mă sărute prelung...
şi-intre noi se vor intampla
doar nebunii!
…………………………
cântă-mi cum vrei tu si-apoi...
citeşte-mă!
4/15/2011 03:06:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
Iubesc ploaia şi adierea de vânt...
norii sidefii şi curcubeul din priviri
Iubesc parfumul de regina-nopţii
şi aromele de flori de tei
Fac tot ce-mi ceri,iubire,
doar ca tu să-mi vii…
Iau luna de pe cer
şi ţi-o dăruiesc pătrată
Misterul din clipele-poveşti
îl adâncesc în ochi de lună
(Am să-l răsfir cu freamăt
de gânduri şi şoapte!)
Sunt ,dacă vrei,
omul ce ţi-aduce ploaia
Umbră când soarele te-ncinge
şi apa-ţi dă în clocot…
Aduc zâmbete pe colţ de buze
şi surâsul ti-l umezesc
Eu sunt cel ce te-nveleşte
când nu mai poţi de frig!
Ramuri de cireş iti voi arde pe vatra-ncinsă
şi tot...te-ncălzesc!
Vrajă daca-mi ceri,ma prefac in ce vrei!
si-n marea-ţi taină îţi torn domol
Esenţe de sublim...
cu poamele-mi dulci-amărui
Te voi hrăni iubire cu mister
şi vrajă-n ploi…!
……………………………….....
hai să numărăm, din doi în doi,
ploi ce picură în noi,
de jos în sus !
4/14/2011 06:59:00 p.m. -
Posted by Ion Cireasa -
E mai bine să citeşti
Numai acele slove dedicate ţie
Unde fiecare început de stih are-un sens
Nu citi doar printre rânduri !
Iar dacă ai rabdare... si vrei mai mult
Mugurii ţi-i voi mângâia
Cu degete fine de lumină,
Suavele-ti petale le voi săruta,
Esenţe de tine eu voi inspira
Boabele de struguri gustându-ti,tu să-mi spui iubito
Unde să vin şi sevele să-ţi răvăşesc
Ia-mă,de vrei, la tine!
(Enigmaticele visuri să ti le descopar...)
Treceri de clipe şi trăiri sublime,
Necunoscute încă mie, să-mi dăruieşti!
Amor cu patimi nebune vom face
Iubind fiecare notă de cântec,
Fiecare suspin şi şoapta din noi
Oglindă îţi voi fi, privindu-ma de jos în sus...
Să-mi poti cunoaşte si gândurile ascunse!
..............................................................
Asa cum am spus,toate au un sens...
Numai citind...
Apoi....vei sti şi dacă-ţi sunt!
4/13/2011 11:52:00 a.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Cândva,demult…
te-am văzut frumoasa zana
cum priveai pe fereastra sufletului meu
şi zâmbeai dulce unui pui de cireş
Te plăcea foarte mult aiuritul
şi cu gingăşie îşi întindea
ramul înflorit către tine
(vrand să te atinga...!)
Avea şi el,acolo...
câteva flori albe şi destul de firave
dar multe gânduri zănatice!
Era doar un licăr palid de lumină
dar,cu multă dragoste,
l-ai primit la sânul tău,
l-ai alintat şi l-ai crescut
până ţi-a făcut poame
dulci-amărui...
Cu poftă le-ai gustat
şi-i acum numai al tău !
……………………
De-atunci,
mulţi adami şi eve
privesc cu jind
trecerea noastră fină
prin lumea asta nebuna...
şi cum o zana poate iubi
un pui de cires!
4/12/2011 04:55:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Doar tu ştii...
cât de mult te iubesc, Ploaie!
(şi cât o să-mi mai plouă,
culorile curcubeului
vor străluci în picurii-i prelinşi
a iubire)
De când mi-am deschis ochii
m-ai vrăjit şi ţi-am mângâiat norii...
furtuni ţi-am depărtat
cu fulgere din colţ de rai,
gândurile negre ţi-am alungat
cand tu, Ploaie, picurai,
puţin câte puţin,iubirea
peste sufletul meu
Când toată te-am adunat,
cu raze de soare
ţi-am sărutat glezna fină
şi-apoi am dansat amândoi
sub stropii magici...
în acorduri suave
de violine
Acum te simt plecată
şi mult prea tristă...
dar, tu trebuie să ştii,
că atât de dragă-mi eşti
încât gândurile-mi ard
pe rugul aprins
de iubirea ta
promisa
Hai,tu vino iara la mine!
În ploaie să mă tot ţii...
si arşiţa ce m-a cuprins
de dor de tine,
poate-mi vei stinge !
.................................................
Te vreau Ploaie, sa-mi fii...
m-am îndrăgostit de tine !
4/11/2011 05:25:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Totdeauna,
trimit către tine
adiere de iubire!
Dar,uneori,mi-e teamă
să nu te sufoc
cu-atâta puf de păpădii!
şi nici nu ştiu
dacă toate gandurile mele iti sunt pe plac...
si ajung la tine aşa cum le-aş vrea;
Mângâieri pentru-o minune,
sărutări cu şoapte de-alint,
ploaie de gânduri
pentru-a creşte frumos
o dragostea sublima
şi balsam pentru inimi
prea durute…
de ne-mpliniri
Dac-aş şti iubito
că tu nu faci alergie…
prin fereastra-ti magică
aş umple toate cerurile din universul nostru,
fără-ncetare,
numai cu sclipiri
de păpădii!
………………………………..
şi,cu voia ta,
cu o ploaie de gânduri...
frumoase!
4/10/2011 08:10:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Mi-e dor de tine
şi de ochii tăi frumoşi,
de buzele tale dulci...
de toate şi de tot ce-mi eşti !
Doar tu ştii,iubito,
cum să-mi cânţi duios
şi să-mi spui că mă iubeşti
Cât de frumoasă eşti !
Doar tu poţi să mă faci
să nu-mi mai doresc altceva
decât laptele
si mierea
cuvintelor tale...
să simt fiorul mângâierii
unui vlăstar de verde răsărit
din seva ochiului tau magic
de dragoste
De mi-ai veni,
toate se vor prelinge uşor
din tine,
din mine…
(daca si tu m-ai iubi...!)
prin rost de mine învăluit
cu petale-nfocate de maci
şi rost de tine adancit peste poate
de gândurile-mi
patimase
4/10/2011 04:47:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Ce pot să mai fac,
de-atata fastaceala...
(nici nu mai pot să calculez,
să haşurez ori să mă desfăşor
într-un triunghi echilateral...
atunci când cobor inaltimea,
misterul întunericului din ochiul tau magic
îmi arată cât de mare e distanţa dintre noi!)
Si ma pierd cu firea cand te vad;
sidefie,
cu steluţe mici
pe trupul tău de zeie,
strălucind pe-altarul iubirii
şi lipsita de eşarfele de mătasă
ce ti-acoperă spendoarea...
de rochia albastră ca apele marii...
cu fald adânc ce s-ar prinde-n catarg
de esenţă tare
(dac-ai fi rostită... cu necuvant!)
Mi-ar trece teama de necunoscut,
tracul...in fata unei minuni...
daca,prin estuarul adancit al.iubirii,
cu val nărăvaş ce lunecă uns printre maluri,
cu vaier de suspine şi refren de cântec păgân,
cu toate frumuseţile tale
ce dulce mă-nfioară,
tu m-ai face…
să ma desfasor, cu succes,
intr-un tringhi
echilateral!
4/09/2011 05:32:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Te-am visat iubire
şi erai despletită…
Cu palmele-ţi catifelate
şi pline cu Lumina din vis,
îmi spălai părul
răvăşindu-mi zulufii!
Te-am visat fără de grijile
pe care-n fiecare dimineaţă
ţi le iei şi te-acoperi cu ele
din obişnuinţă
Te vedeam, iubito,
surâzându-mi !
Se facea ca mergeam amândoi
să culegem flori de maci
şi păşeai frumos, ca unsă,
ţinându-mă de braţ...
uşor atingând cu piciorul fin
ierburile răsfirate
şi pline cu rouă
De gânduri frumoase
erai pătrunsă,până-n adânc de suflet!
Te-auzeam cântând,
suspinând,
iarăşi cântând…
şi mă-ndemnai să te-alint
cu buzele-mi şoapte
Nu vroiam să se sfârşească visul,să-mi dispari!
Mi-am deschis îndată ochii
si chiar te-am simtit aievea!
Te-am privit cu mult drag,
uşor te-am învelit cu mine
şi ţi-am furat un sărut...
aşa...
cum si tu visai!
Cu făclie de ceară
aprinsă de dor de tine,
ti-am luminat pe furiş
părul mătăsos al lunii
şi mi-am deschis fin calea
de dincolo de noi,
usor lunecându-ţi!
……………………..
într-un târziu,
dansând în ploaie,
ne-am trezit amândoi din vis
(cu buzele,braţele
şi toate cele...umede
cu stropii visarii...)
ţinându-ne de mână
şi cântându-ne duios!
4/08/2011 04:17:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Primăvară ,te-aştept demult…
dar eşti aşa de-ntârziată!
(ridică-ţi vălul de Întuneric
şi lasă Lumina să te mângâie
şi mai lasă şi Soarele,
să te sărute..!)
Doar tu ştii,
când mugurii sunt în pârg
şi mustesc de sevă,
cand Mama natură are călduri
şi-ncepe să freamăte ;
se despoaie de păienjeniş de aţe,
moaie-n rouă buzele-i uscate,
îşi răvăşeşte părul de pe frunte
şi, zănatică, sărută-nfocată
ramuri...
şi le descântă
de urât,
de-amorţire
Le cânt-apoi de-nflorire ,
de-aplecare adâncă
în rostul de trecere spre rodire,
de vremea întâmplării...
ca sămânţa de iubire să-ncolţească
în arătură reavănă…
şi de miracolul
renaşterii dragostei
cu patimi păgâne
Hai,primăvară,
surâde-mi...
ca toate cele fireşti
să mi se-ntâmple !
4/06/2011 05:37:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Eşti prea departe fântâna mea
cu nesecat izvor de fericire
şi de-atâta sete de tine
buzele-mi sunt arse...
iar sub gene,în ciuturi vii
cu icoana ta oglindită,
verdele-mi din irişi
se ofileşte
În inima-mi durută
şi prea fierbinte de dor
de tine,
de-atâta aşteptare,
când tu-mi eşti plecată
şi ritmul vieţii îmi dă în clocot
Îmi zvâcneşte o tâmpla ca nebuna,
când tu mă laşi uitat…
seva mi se prelinge prin rost de timp
nescăldat printre maluri de ape
şi nesărutat cu roua pelalelor-soapte
din floarea-ti de sublim
De-atâta sete de tine,
IUBIRE,
gândul mi se ridică si-mi tot creste...
şi-o ia razna!
Ar trebuie să plec îndată,
să caut izvorul fântânii de vis,
de-ar fi să urc munţii...
si pietre colţuroase
piciorul să-mi scrijelească,
de m-aş prinde-n prundiş de ape
tot as pleca să te caut,
până dincolo de margini
de visare,
Fântâna mea
cu nesecat izvor
de fericire !
4/05/2011 06:38:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Dupa plecarea ta,
de-atâta întuneric ce s-a lăsat
in urma trecerii timpului,
prin rost de scurgere a vremii,
negrul ce ma-nvaluie
ma face sa ma simt uitat...
Si-n sufletu-mi de vioară
nici păsările nu le mai aud cum canta,
nici chemarea-mi de tine
n-o mai pot spune!
(A ta iubire,prin intuneric,
nu mai poate să-mi vină la timp
şi mi-e un dor nebun de mugurii-ti preaplini...
gata să erumpa!)
Tot lasandu-ma uitat,
o ploaie de ganduri negre ma cuprinde
si... dupa ploaie,ca si speranta
pentru inca o clipa de fericire
petrecuta cu tine, pot vedea, totusi,
magicul curcubeu de dragoste
răsărit ca o punte
între ce a fost iubirea noastră
şi câtă o să mai fie!
Tu trebuie să ştii,iubito,
că negrul hulpav ce-l laşi in urma ta,plecandu-mi,
ca noaptea mă-nfioară
şi gândurile-mi vor pleaca
hai-hui ori şui
să caute alt licăr de lună
oglindit în alt ochi de apă
ne-ncepută...
daca tu nu-mi vii !
.......................................
Şi negrul,de-i umed,
înghite lacom toate culorile,
cu vrajă
Şi mult alb de-aş turna...
prin fereastra ce mi-ai lăsat-o deschisă,
cât alb mi-ar trebui sa ti-acopar
atâta negru umed...!?
4/04/2011 08:18:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
şi cât o să mai plouă
cu sclipiri de papadii...
fără să ştii că-mi eşti,
dintotdeauna,
vis frumos!
că-mi eşti crez...
de mă-nchin la tine,
dulce nebunie !
doar azi ma mai las uitat,
fara sa stiu de mine
dar,
de mâine,
când te voi afla,
nici nu ştiu a-ti spune…
poate că al meu gând,
emotionat de-a ta splendoare,
nu-l voi putea rosti cum ar trebui
si va rămâne-ncremenit
într-o mare visare...
fără să-l mai pot controla...
decât dacă-l vei implora,
cu lacrimi vii de soapte,
să-si revină!
sau,poate c-al meu gand va fi zanatic!
(impresurat cu sclipiri de păpădii
şi sărutat de tine!)
si-atunci...
cu ochii deschişi visând,
te voi iubi,
aşa cum te ştiu
şi-mi eşti…
Nemurire!
4/04/2011 06:07:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Doar pentru tine
m-am dezbrăcat
de-un veşmânt prea învechit
(şi era cam anost,ce-i drept!
parcă aşa spuneai...)
Doar pentru tine,
inima mi-a sângerat a iubire,
cand m-ai sedus
cu-o privire naucitoare
rasarita din ochi de floare
M-ai fascinat,iubito,
doar cu-n zâmbet suav,
de mi-a rămas gândul naclait...
(lipit ca si cu miere!)
printre buzele-ti dulci,
in preaplin de mine
si nu mai ştiam dacă e zi
ori dacă e noapte,
pictand panze de visare
în neştire!
Doar pentru tine,
gândul meu plecat sa te colinde
freamătă şi-acum...
(sacadat...trecut prin splendori... cu fiori!)
precum secundele timpului
prelins usor
printre buzele clepsidrei
unse cu dor
4/03/2011 06:24:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
Fluturii de-o clipă de trăire
au aripi cu geometrie variabilă
fine ca de mătase...
şi-s umede!
Când sunt în picaj peste cerul sidefiu,
ele se strâng usor şi fluturii se tot duc
cu aripile inchise,
până când se lovesc de pietre moi,
de ramuri de copac...
(cu radacinile înfipte adânc în lutul cald)
Când zborul este liniştit,
aripile li se-ntind domol
pana se fac ovale
Deodata, fluturii se-adună
in cercuri concentrice
şi pulsează frenetic
apoi planeaza, cu ochii-nchisi,
catre lujer de frumusete...
cu aripi largi zburand,
năuciţi de parfumul de sublim...!
Când zborul devine prelung,
aripile se mulează perfect
peste imperfecţiuni
şi forme bizare
...........................................................
Uimit de zorul fluturilor
şi de aripile lor cu geometrie variabilă
chiar şi timpul rămâne,pentru-o clipă,
sugrumat în ochiul lacom
din mreja clepsidrei
apoi se scurge,topit de plăceri,
trecand spre alte lumi
cu frumuseţi nebănuite...
unde alţi fluturi
(fluturii fantastici... )
se-nvârt buimaci,
de-atata vraja!
4/01/2011 05:42:00 p.m. -
Posted by Silvia Cireasa -
A mai rămas puţin timp,
până când voi arunca anapoda
toate cioburile de sticlă
ce acoperă
o strălucire divină
Cu sclipiri stranii în priviri,
cu palmele frumos arcuite
peste pânza-i de-nserare,
îi voi dezveli nurii...
şi-i voi rupe mătăsuri!
Să-mi rămână sfioasa,
în toată splendoarea ei!
şi-i voi face descantece...
eliberând de tristeţe,
de dureri...
o superbă arătare!
Atunci voi cuprinde liniştit,
cu braţe iubitoare,cerul la-ntamplare...
si luna argintata...
pana cand soarele va apune,
săltând zănatic,
printre colinele-i
de ceară
A mai rămas puţin timp,
până când astrele
se vor prinde în spirală năucitoare,
legându-ne zodiile
în cunună,
iubito,
împletindu-ne cu raze de soare
toate visurile împlinite,
pe veşnicie !
