Zână-stăpâna mea,
te-am vrut dintotdeauna
şi am simţit că te voi avea
dintru-nceput...!

Pe maluri cu nisipuri aurii,
când noaptea mi te-arăta
minunea din lună
pe luciul de ape vii,
veneam adesea
să te privesc

Preafrumoasă şi despletita...
cu spume de vraja,
cu degete de lumină
acum îţi pieptăn părul
şi îţi mângâi surâsul


Adânc mă cufund,
atras în vârtej de fiori,
prin taina ta
şi-mi răcoresc arderea de dor
de tine
cântându-ti :
Te iubesc,
stăpâna mea !
 ...................................................
şi-mi scald gândurile fiebinti...
cu stropi de frumuseţe
din tine!


This entry was posted on 3/21/2011 07:32:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: