POEZII de Ion Cireasa

De-atâta amar de vreme,timpul meu
aproape plictisit de tăceri absurde
şi de treceri prea reci prin asta lume,
îşi întoarce doar limbile ceasului
ce-i măsoară trăirile ;
către înainte...
amăgindu-se cu vreo scriere... frumoasă,
sau către înapoi încercând să mai şteargă
din urmele lăsate...
din amintirile prea urâte

Iar tu,rătăcită... şi agasată
de cuvintele prea îmbrăcate...
ai uitat să mai săruţi,
pas cu pas,
noduri de gânduri
de pe ramuri de cireş
pline cu seve

Te-aştept, iubito, să răsturnăm
clepsidra iubirii
şi să retrăim

clipele-poveşti în doi...
numărând ploi...
prelinse, 

din gânduri
de noi !