Clipele tale, iubito,
sunt cântece sublime,
trăiri cu patimă
si pline de iubire
ce mi-ating suav
sufletul, ca un arcuş...
a mângâiere cu şoapte,
vibrându-mi duios!
când tu îmi spui,
simplu şi frumos,
că mă iubeşti

Dar,tu să ştii,
ochii-mi sub gene
lăcrimează, când tu nu-mi eşti...
şi-n mine nu găseşti
decât tristă
şi tăcută
vioară!

Şi-acum...când eu te am,
senină mi-e zarea,
surâsul tău mi-e ademenitor
şi cu mult drag aş tot vrea să-ţi tot fiu...dulce fior
(cuvânt şi cântec...necuvant si descantec...!)
pentru clipele noastre
de adevărată dragoste!


This entry was posted on 6/30/2010 09:19:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: