Iubito, dă-mi mâna ta
să simt că te am
şi aş fi tot ce-ai vrea…
Soare-albastru aş străluci,
zâmbindu-ţi seducător
şi aş săruta, suav, cerul tău
cu stele şi visuri rare

Uşor, ca-ntr-un alint...
te-aş cuprinde, apoi aş colinda
în dimineţi de vară pe tăpşane
şi ca un Prinţ de floare
te-aş înveli cu şoapte de petale.

Cu roua fină picurând,
prelinsă din floarea de mac,
m-aş înfoca... şi topit de dragoste,
domol, m-ai apune deplin în taină,
în uitarea de tine
şi de mine…

Înspumat şi catifelat,
m-aş tot răsări...
Soare-albastru ,
din nou să-ţi fiu...!


This entry was posted on 6/16/2010 08:27:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: