POEZII de Ion Cireasa

Întind braţele
şi cuprind curcubeul
pe după umeri
şi inimă de cer
auriu

Alunec mătăsuri de înserare
peste nori şi şoapte şi fiori
de fire argintii...
apoi sărut luna şi stelele
răsucind fin, domol,
spre uitare, dantela de mătase
ce-i acoperă noaptea
(şi-n goala-i splendoare
mă las dus... cu vrajă!)

Cu drag mă adâncesc
în nesomn de drum,
de la apus până la răsărit...
şi totdeauna fericit de dus şi-ntors...!
până când Lucire de Stea
mi se face din nou
pod de curcubeu...
în braţe cuprinsă!

Plecat sunt către tine...
aş vrea să vin
dar şi să plec,
să vin
şi să plec…mereu
uitând de câte ori...
făcându-mi cărare bătută
pentru doruri
din vremuri
ce vor să vină, iubito!

Dar, câteodată
mă prinde ploaia
şi cărarea mi se pierde
iar eu mă tot uit... ajuns
cam pe la mijloc
de drum, prelung
(fără a mai şti
dacă vin sau plec!)

Şi plouă…şi ploaia
deseori ma plouă
şi tot mă uit lung...
plecat din nou spre tine!

Pasăre-albastră,
tu zbori de multă vreme
prin cel mai de sus cer
pe unde ereţii,
lăstunii
şi păsările de noapte
nici nu visează
s-ajungă vreodată

însă eu-puiul tău,
cu puf în aripă de zbor,
cu mult drag încerc să vin
în raiul tău de poezii !

Ce-ar fi,la pieptul tău
să mă ai,cerul să-ţi ating
şi cu mine să rămâi
doar un pic,
(...destul…!) ,
şi pentru totdeauna!

Mă-nalţ şi zbor...
cu tine să fiu, fără de timp
şi de urât pustiu!

Clipele tale, iubito,
sunt cântece sublime,
trăiri cu patimă
si pline de iubire
ce mi-ating suav
sufletul, ca un arcuş...
a mângâiere cu şoapte,
vibrându-mi duios!
când tu îmi spui,
simplu şi frumos,
că mă iubeşti

Dar,tu să ştii,
ochii-mi sub gene
lăcrimează, când tu nu-mi eşti...
şi-n mine nu găseşti
decât tristă
şi tăcută
vioară!

Şi-acum...când eu te am,
senină mi-e zarea,
surâsul tău mi-e ademenitor
şi cu mult drag aş tot vrea să-ţi tot fiu...dulce fior
(cuvânt şi cântec...necuvant si descantec...!)
pentru clipele noastre
de adevărată dragoste!

Lucire de Stea,
ţie, iubita mea,maine
să-ţi fiu început de zi,
să-ţi fiu miracolul Luminii
şi sângeriul fantastic
al apusului...

Într-o nouă zi,
eu,iubindu-te, să-ţi fiu iarasi
si pentru totdeauna
un nou si frumos
Soare!

Soare-nfocat
apus frumos în taină,
spumă de ploaie magică-n
eden şi cu-arome nebune,
străluciri de curcubeie-n stele,
tomuri de poeme şi, peste toate,
inimi cu tumult nesfărşit de dragoste şi şoapte…
e o dragoste adevărată!

Te-as tot cauta,iubito,sa gustam din toate!
dorul meu de tine e prea nebun
si iubirea chiar nu mă lasă locului...
(...uitat...si departe de tine...!)
bat-o vina!
si e timpul meu prea naucit
de-ale tale splendori...
scurs din clepsidră,odata cu-al tău,
în fiecare secundă!

Tu vino acum...mi se pare firesc
ca, nopţilor tale albe de-atatea visari,
să mă ai lumină!
.................................................
a! era să uit…
să nu-mi pleci tocmai acum,
cand te-am si regasit,
te implor!

Cu mângâieri şi sărut,
cu foşnet de mătăsuri,
cu adieri de aripi
peste nori şi stele,
suflete nemuritoare;
Lucire de Stea
şi Rază de Soare,
sunt împerecheate!

În zbor lumesc,
cântând cu viori de şoapte
peste pleoape-nchise
şi buze-ntredeschise,
murmurânde,
lunecând domol
prin fiori de stropi
de Ploaie magică,
se-alintă-n extaz...
îmbrăţişate!

Prin nisipuri fine,
cu tumult în inimi însetate,
le musteşte iubirea
cu dulci suspine!

Floare de mac,
în mângâierea vântului,
privind tu la margine de câmp
mlădierea fină
a firelor din lan,
cu vrajă,
ai cuprins în petale
roşul dragostei aprins
al Soarelui înfocat

(...de dor şi drag,
pe-altarul de iubire,
pe pânza albă-a înserării
iubita mi te-aşează-ntinsă...!)

şi adorând apusul
ea-şi închide,
uşor,
pleoapele...
cu şoapte şi suspine,
lăsându-te sărutată...
într-un joc fantastic,
în magie de culoare şi lumină,
de Soarele ascuns frumos...
 în taină !

Roză cu picuri de rouă …
catifelată, parfumată,
minune-n verde-negru,
zână te-am visat!

Dansând uşor,
tu întindeai piciorul fin
prin fânul moale
pe sub spuma de mătase,
şi-n mlădierea cu suspine
îmi cântai domol, prelung…
şi mă chemai
să-ţi fiu
un Prinţ de floare

(să te colind...şi cât timp eu pot...
sa  te-ador,prin umbre calde- reci...,
tu să mă petreci...!)

Şi-n vară fierbinte de dor...
gândului tau să-ţi fiu,
ca-ntr-un vis,
dulce cuvânt şi alintare suava...
ca si adierea vântului!

La mare, la soare,
iubito trebuia să ne-ntâlnim!

Când te-am căutat pe ţărmul auriu,
te-am văzut mergând, mergând…
păşind graţios
cu fin picior de balerină
prin umbra ta

Vrăjit de unduirea mătăsii,
ţi-am răsfirat printre degete nisipul...
uşor, peste timpul meu...
şi-n adieri cu şoapte
şi-n spuma de mare-albastră
m-am rătăcit şi eu

Pierduţi de tot,
sărutată de soare,
încă ne căutăm, ne căutăm…

şi-apoi, degeaba-mi spui acum
că mă iubeşti,când tu suspini
şi iară mă vrei
dar nu te găseşti
să mă vezi
cât de mult îţi sunt …
(...aşa drag şi  cu gand frumos...!)

Iubito, dă-mi mâna ta
să simt că te am
şi aş fi tot ce-ai vrea…
Soare-albastru aş străluci,
zâmbindu-ţi seducător
şi aş săruta, suav, cerul tău
cu stele şi visuri rare

Uşor, ca-ntr-un alint...
te-aş cuprinde, apoi aş colinda
în dimineţi de vară pe tăpşane
şi ca un Prinţ de floare
te-aş înveli cu şoapte de petale.

Cu roua fină picurând,
prelinsă din floarea de mac,
m-aş înfoca... şi topit de dragoste,
domol, m-ai apune deplin în taină,
în uitarea de tine
şi de mine…

Înspumat şi catifelat,
m-aş tot răsări...
Soare-albastru ,
din nou să-ţi fiu...!

Suflete pereche,
în acorduri muzicale
pe sunete vibrând,
se unduiesc cântând
sub stropii mării
risipiţi de valuri.

Sărutate de soare,
seduse de uimitoare
pete de culoare,
dansând pe ţărm, în spume...
îşi mângâie nisipul
fin şi rumen,
cu arcuşuri
de şoapte…!

Şi dacă dorul ţi-e imens
şi Soare-nfocat mă vei trezi
din somnul meu, iubito,
din noapte îţi voi face zi
şi-n joacă te voi căuta...
pe sub nori!

Cu-o mână te voi atinge,
cu cealaltă-ţi voi rupe mătăsuri
şi cu-amândouă te voi cuprinde
pe după umeri...
şi-n dans nebun, cu pasiune,
zâmbind ne vom iubi!

Cerul şi stelele noi vom săruta
şi pe-ascunsul tău vei pune coroniţă...
cu-o floare de mac
şi brânduşe mai uituce...
(...şi-un fin picior îţi voi mângâia…!)

De dor şi drag ,
in sufletele noastre
ne vom tremura uşor
arcusuri pe viori...
ne vom canta iubirea
cu glasuri soptite
şi-ntr-un dulce fior ne vom răcori...

Când ploaia fină din noi
se va prelinge,
vom lenevi....
(...uitându-ne ascunşi... până când
dorul iar ne va ajunge…!)

Vara e anotimpul zânelor
şi-al prinţilor de floare
ce se unduiesc în zare
prin lanuri cu flori de mac

Vara e anotimpul Lunii
prefăcută-n blonda
ce se oglindeşte-n ape
şi-al Soarelui-nebunul
înfocat de dragoste
şi scăldat prin mare...
devenit un Prinţ de-albastru!

...........................................
Minune apărută-n cale,
cu pete de culoare
şi surâs cu gust dulceag,
te sărut cu drag!

şi trupul ţi l-aş mângâia uşor
cu-ale mele şoapte,
te-aş răcori adiind un nor
şi printre stele rătăcind
cupa florii tale
aş înroura-o
cu-arome
nebune!

...........................................
Cu raza-mi albastră...
dansând pe margini de noapte
şi sărutat suav de buzele tale,
când în umbre reci tu mă vei adânci,
m-aş apune şi m-aş tot răsări
prin ale tale taine
(...oricâte toamne
m-ar albi...!)

şi-n zbor de-ndrăgostiţi
Soare-albastru tu mă vei tot iubi...
frumoasa mea din Lună!

Marea mea albastră,
în clipa asta-mi frâng raze
şi mă apun zâmbindu-ti... 
de dor şi drag de tine
mă topesc,
te aprind,
mă sting,
te colind...

(şi cu fiori de rouă rece
tu mă afunzi şi mai mult...!)

Cu şoapte imi umezesti un gand zanatic
si  mă cuprinzi  cu val de spume
apoi... le-nmulţim pe ţărm
unde valuri de plăceri
ne-aruncă-n suspine…!

Vrăjit de cuvintele tale,
de tot ce te-nconjoară
si de marea ta cu şoapte,
gândul meu prea nebun
de dor nu mai poate fi oprit...
si-ar vrea sa-ti tot vina!

Mă ning spre tine,iubito,
cu flori albe de cireş,
cu parfumul primăverii,
cu pete de culoare
îţi încânt privirea
şi vin la sufletul tău
cu alai de îngeri şi zâne
ca sa te cer
(...şi te vreau regina inimii mele...!)

Vin cu tot cerul auriu...
să-ţi sărut guriţa dulce,
mă-nclin cu drag catre tine
şi mă prefac în parfumul tău,
în lumina zilelor tale,
în aerul pe care-l inspiri,
în mătasea ce-ţi mângâie trupul
şi-n cuvintele ce-ţi ating buzele...
şi-as vrea să fiu Tu !

Cu timpul meu de cires in  floare
şi cu gându-mi alb de vis,
te-mpresor pentru totdeauna
şi rămân în al tău surâs...
(...un Print-de-floare...!)

Iubito, soarele nu se ascunde
niciodată, fără să-l mai vezi...
chiar de-ţi este jalnică starea
în dimineaţă întunecată...!

Sângeriul apusului te-aruncă,
hâdă, în hora ielelor...cand viata ti-e de noapte...
dar poate fi miracol al fiecarui început de zi
dacă primeşti în suflet Lumina
ce-ţi risipeşte, uşor, noaptea urâtă...
şi te-mbrăţişează ca pe-o minune;
o floare...!ce inspiră nuanţele luminii
şi respiră parfum de iubire,
ce se hrăneşte cu seva dragostei
şi îşi potoleşte setea
cu roua şoaptei

Toată această perpetuă rotire,
uimitoare simfonie a Luminii,
a culorilor, se sfârşeşte
şi-ncepe totdeauna,
pentru suflete prea curate,
printr-un spectacol divin;
un nou răsărit de soare,
vrajă, viaţă, uimire…

Dar, oricât de multa vreme
ar trece peste noi
ofilind timpuri însetate
de iubire şi aşteptare,
ca-ntr-o dulce nebunie,la nesfarsit,
soarele apune şi răsare
dând valoare zilelor...
din noi!