Indemnul lui Stephen Hawking :
,,Amintiţi-vă să vă uitaţi la stele
şi nu în jos la picioarele voastre .
Incercaţi să înţelegeţi tot ceea ce vedeţi
şi nu încetaţi să fiţi curioşi
pentru a afla care este cauza
pentru care Universul există ‘’
pe mine-un punct în tot Universul
mă face să caut cu-nverşunare
Adevărul despre Marele,,Big Bang’’!
……………………………………………………………..
căci gândurile mi s-au tot înnodat
prin tot felul de teorii fenomenale
printre formule complicate
şi-ncurcatele căi ale Domnului !

prin universuri fascinante ale ştiinţelor
mă tot învârt demult…
şi-am cules de peste tot roadele
din grădinile unor truditori-ntr-ale Adevărului !

le-am pus cap la cap
să văd daca se pupă-ntre ele
şi dacă-mi vor ţine de foame !

acum sunt mai bogat cu mii şi mii de-ntrebări
şi bat la toate porţile ce au mai rămas închise
şi mai tare bat la cele ce mi s-au închis în faţă !
chiar dacă toţi Câinii Universului mă latră
ori stau gata-gata de-a mă muşca…
tot am să aflu răspunsuri 

arunc la coşul de gunoi alchimii
nici paranormalul nu mă interesează
ca să nu mă fac de râsul lumii
când voi scrie despre ce-am aflat
şi când îmi voi prezenta o concluzie...

se-nvârte casa cu mine
cu-atâtea-nşurubări în volute ample
trecând prin toate cerurile
( 9 sunt !…de jos unde timpul aproape că nu există
până sus unde timpul pare-a fi o veşnicie !)

căderi în vrie-nspre locul Facerii Lumii
vor primi pe rând toate odată şi-odată

nu am timp de stat de consumat…
locului nu-i mai aparţin demult
şi-n fiecare clipă sunt tot mai sărac
cu-n nou eveniment din,,showbiz-ul’’ lumii mele
………………………………………………………...
.................................................................................
mă scutur uşor de praful de stele
îmi cobor gândul lin lunecând pe-o rază
până pe făgaşul lui a fi…

îmi deschid larg ochii
privind către cele pământeşti
şi văd cum un chip de zee-mi surâde suav
privindu-mă parcă din marginea unei picturi
(din ,,Colţ de rai’’cred că i-am spus cândva) 

buzelor sale le-aş da culoarea carmin
să mi se pară gura sa-nvăpăiată
şi dorului meu să-i fie oază
în tot pustiul ăsta ce mă arde-n inimă…
măcar puţin !

până ce-mi voi potoli setea de-a-mi fi iubire
-n fiecare dimineaţă aş lua-o-n zbor
prin universuri fascinante
amândoi să tot rătăcim…
întru Adevăr şi Lumină !




This entry was posted on 10/02/2014 04:13:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: