Sunt plecat către o gaură neagră cu gândul
să văd şi să simt cum în vortex de-ntâmplare
se-nşurubează praf de stele şi poate sentimente
cum un fuior fantastic se-ascunde-n întuneric
de parcă ar fi-nghiţit de-o gură lacomă
mai am un loc de stat în faţa mea pe şaua
unui cal alb înaripat şi zbor printre stele
te-aş lua şi pe tine-zâna mea cea bună
despletită şi-n mătasă albă-străvezie
în picioare stând cu spatele la mine
amândoi pe scăriţe…
eu cu pinteni la călcâie îmboldind pe bidiviu să
tot salte
tu cu tălpile goale ca să-mi simţi şi cea mai fină
atingere
zău că te-aş lua-n galop !
să-mi arăţi tu calea mie
căci din cerul tău de deasupra-mi
ce caut eu să aflu ţie ţi se pare o simplă
pierdere de timp
şi că nimic nu se-ntâmplă catastrofal în
spaţiu(deocamdată !)
ci doar o transformare de galaxie
(aşa…pur şi simplu…că i-a venit vremea !
prin repetate-njumătăţiri de elemente
şi transformarea lor în altele cu altfel de
proprietăţi
prin pierdere de lumină de greutate…
şi
concentrarea a celor ce-s identice
în ceva pe jumătate apoi pe sfert apoi…
până la ceva mic-mic şi răspândită-i mai-apoi în
Univers
ca şi nişte apariţii stranii pe ici pe colo
în fragmente ce-nsumate au aceeaşi greutate
cu ce a fost cândva acea galaxie )
alerg hai-hui să caut cât mai repede
un punct de sprijin
pentru-a mă ţine bine când voi ajunge
pe buze de lăcomie fantastastică !
cu ochii-nchişi stau acum
de frică să nu mă risipesc...
………………………………………………………
………………………………………………………
mă trezesc din visare
stând întins pe divan mă regăsesc
de-asupra-mi pot uşor să mângâi
splendorile cerului tău-
zână ce mi-ai fost…săltând în şa !
şi timpul mi-l pierd numărând cu tine
stele ce par a mai fi…
pe buzele unei Găuri Negre !
0 comentarii: