Din lumea asta prea năucită
de-atâta haos şi minciună,
mă las atras către tine,
Steaua mea din vis !

Lumină ­în suflet să-mi fii
şi nu mai vreau să-mi pleci!

Să rămân la tine,
nu-i de facut decat un pas!
Ti-aş deschide usa trecerii...
apoi...tu poti sa ma inchizi
si sa arunci si cheia!

Din prea mult dor,
cu secunde prelinse pe margini de fior,
voi aseza timpul meu în armonie cu-al tau
si vom umple-apoi clepsidra visurilor
cu mierea cuvintelor...
iubindu-ne!
....................................................
si-n paradisul nostru
ne vom fi doar cântec şi poezie !



This entry was posted on 4/18/2011 11:06:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: