Primăvară ,te-aştept demult…
dar eşti aşa de-ntârziată!

(ridică-ţi vălul de Întuneric
şi lasă Lumina să te mângâie
şi mai lasă şi Soarele,
să te sărute..!)

Doar tu ştii,
când mugurii sunt în pârg
şi mustesc de sevă,
cand Mama natură are călduri
şi-ncepe să freamăte ;
se despoaie de păienjeniş de aţe,
moaie-n rouă buzele-i uscate,
îşi răvăşeşte părul de pe frunte
şi, zănatică, sărută-nfocată
ramuri...
şi le descântă
de urât,
de-amorţire  

Le cânt-apoi de-nflorire ,
de-aplecare adâncă
în rostul de trecere spre rodire,
de vremea întâmplării...
ca sămânţa de iubire să-ncolţească
în arătură reavănă…
şi de miracolul
renaşterii dragostei
cu patimi păgâne

Hai,primăvară,
surâde-mi...
ca toate cele fireşti
să mi se-ntâmple !



This entry was posted on 4/08/2011 04:17:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: