Mă faci să râd,iubire
când aud că mersul soarelui
nu mai poate fi la fel de fascinant

Cu lacrimi prelinse de dor
el răsare din taina adâncă...
urcă şi sărută cerul,
pământul,
florile,
apele…
si zilei îi înseninează ochii

Iar noaptea,cred că ştii...(!!!-lice!),
e făcută pentru ca soarele-ascuns
să umezească surâsul
ochiului magic
din tine!

Cu stropi de frumuseţi,
de la rasarit si pana la apus,
el işi răcoreste razele-nfocate...
rasfrânte-n plăceri de freamăt
pe bolta fantastică
şi-n visări cu zane si licorni
te cufunda,totdeauna !


This entry was posted on 4/29/2011 06:16:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: