Arpegiu…
3/07/2014 11:09:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comments


Doar tu , femeia-de-vis, femeia-floare,
ştii cum să-mi luminezi gândul…
atunci când , printr-o caldă-mbrăţişare,
tu mă laşi să-ncerc, puţin câte puţin,
să-ţi descopăr toată frumuseţea

şi-odată ce tu-mi oferi iubire ,
uşor , peste margini de petale,
din toate splendorile-ţi prelinsă
şi eu te-alint cu-n dulce sărut
şi cu-n cântec suav…
din inimă pornit !

(ca un magic arpegiu…
în pieptul meu vibrând ;
suitor, treaptă cu treaptă, către vârf de gând
şi coborâtor, lin...până-n adânc de visare !)

cântat cu patos , cu ochii-nchişi,
până când viorile din suflet,
clipocitul clapelor tale de visare,
(si fluturii mei albi din flaut de vis zburând…!)
si toate din adâncul tău mister !
vor fi-ncântate, până peste poate,
de-al meu arpegiu

si-atunci... toate ielele 
vor tăcea,-ntr-o linişte deplină,
uimite de-aşa trăire
sublimă
şi de vis !



Intermezzo…după cunoaşterea sinei !

3/06/2014 09:00:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comments


Să nu te-aştepţi
la mult şi la prea bine,
când paşii te vor duce aproape
de cunoaşterea sinei…
dacă vei sări, aşa, deodată,
ca un bezmetic şi să vrei totul

căci, de la-nceput de mers,
nici calea nu te prea-ncape
cu-ale tale mofturi
şi nici cunoaşterea nu-i-ndeajuns
pentru-a şti ce şi cât să ceri

şi nici paşii nu-ţi vor fi prea siguri
fără de-o vrajă adâncă
şi fără de-nălţarea-ţi mult dorită
(de la-nceputul vrerii …
şi până la nivelul aşteptărilor !)

însă ,cu privirea fixă , fascinată
ca şi de-o mare mirare,
ispita din cunoaştere te va cuprinde,
cu multă căldură, într-a ei îmbrăţişare

şi-atunci, e momentul unui suav intermezzo…
(la-nceput andante...apoi vivace şi... da capo !)
şi toate ţi se vor arăta aşa  precum sunt
iar drumul către-a şti îţi va fi luminos
şi lunecos înspre toate cele de-aflat

 .....................................................................................
si, după o mică-mică repetiţie,
poate să-nceapă şi valsul
sinelui cu sinea visării
până la cunoaşterea absolută,
până la sfârşitul sfârşitului,
când poţi să strigi cântând ;
da ,am atins sublimul
şi mi-e tare bine ,
Doamne!


Preludio…la o suită !

3/05/2014 01:55:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comments


Armonios,
foşnetul duios ,
de la-nceput de contemplare
de partitură!
şi până la o magică suită…
tot îndeamnă perechea de cântare
să-şi alăture gândurile;
murmur peste murmur,
vis peste vis
şi ochi lângă ochi

până ce, dorul lui de cântat , măreţ…
lunecându-i uşor prin adânc de tâmple,
o face să-şi mângâie ,cu delicateţe,
corzile violinii sale din suflet
şi să implore visul să-i aducă
tot mai aproape momentul
unei părţi sublime…

când, şi el şi ea, într-o măiastră execuţie,
încet-încet , micşorând
măsura timpului
sau crescendo…
vor ajunge,-mpreună cântând,
până la suavul acord
de …confinalis !



Simfonic…
3/03/2014 07:12:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comments


Când Soarele se iveşte,
uşor ,venind ca un mândru priţ ,
din rostogol de sine şi din patimi…
răsărind falnic peste toate cele !
de vrajă-s învăluite clipele visării

şi-atunci ,de prin cotloane ,
ascunse prin tainele nopţii,
toate despletirile din vise
încet,încet se risipesc…
lăsând loc , s-apară cu fiorul ,
unui mare miracol

până şi Luna-zâna lui iubitoare
ce-o pofteşte-n toate nopţile !
surprinsă-n joc de plăceri cu luceferi ,
pe sub pânza fină a splendorii…se fâstâceşte
şi ,toată,cuprinsă de emoţii, se roşeşte

şi,-n zadar încearcă să se-ascundă…
tocmai când el o priveşte galeş printre gene
căci,de Soare-i prea uimită
şi lumina îi inundă privirea

şi-apoi,de-atâta frumuseţe,
pupila i se tot măreşte…
până ce, din colţ de ochi magic,
îi picură toată iubirea…
iar peste surâsu-i de cadână
i se-aşează şiraguri de lăcrimioare
cu sclipiri de…dragoste

şi-ndată-i rămâne lui,-n dulci graţii ,
mult mai mult de-o clipă,
sărutându-i,zănatică, razele…
sedusă până peste poate !
uitând chiar şi de sine !
răsturnând anapoda
toată ordinea firii
şi-a ciclului
de visare…



Rondo…!
3/01/2014 05:04:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comments


Păşindu-ţi uşor,pas cu pas
şi mână-n mână ,
peste-nnălţarea-ţi de vis

ca-ntr-un dans nemaivăzut
încet,încet paşii mă poartă
înspre a ta unduire
plină de vrajă

şi,cu armonie ,până la sublim,
eu îţi voi dansa  vioi
într-un rondou... superb şi plin de visare,
tot timpul ce-a mai rămas
petrecându-mi-l cu rost…

………………………………………………………….
până la al tempo
de rondo… 
din când în când,
dansând împreună
şi-un bolero nebun…
de frumos !


Lied…liric !
2/28/2014 02:10:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comments


Doamne,dacă m-ai lăsa,
măcar o clipă,
doar cu-n dulce sărut,
să ating minunea visurilor mele
şi splendoarea florii-de-colţ …
aaaah , din vârf luminos de gând ,
m-aş tot avânta ...în jos…!

şi , printre prăpăstii moi de visare,
lovindu-mă cu multă dragoste
de toate cele…
mi-aş lăsa sângele iubirii-mi de frumos
să-mi tot curgă…

până la absolut de trăire !
şi aş oferi iubirii-mi,
ca şi unei frumuseţi divine ,
cu acorduri suave de violină ori de pian,
o superbă binecuvântare de sublim
şi o minune de cantată...
de vis nebun ...
de dragoste!


Divina…lirica !

2/27/2014 02:23:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comments


Toată frumuseţea
cuvântului plin de iubire
şi rostit cu patimă îţi încarcă
sufletul de Lumină…
şi te face să oftezi a mirare !

ca atunci când,după căutări îndelungi,
întâlneşti divina floare-de-colţ…
şi-ngenunchi,uimit de-atâta frumuseţe,
i te-nchini ca şi unei minuni

şi eu am căutat-o,-ntotdeauna ,
până când ,ducându-mi gândul
mult prea aproape de sublim,
mult prea năucit de-aşa-ntâmplare ,
cândva , mi-am frânt aripile...

însă,tot încerc să-ntâlnesc minunea !
şi nu-ţi mai  pot spune
cât de multă Lumină
şi cât de bine
mi-ar fi !

şi-atunci…aş vrea să-i fiu visul de-aproape
dacă şi gândul ar vrea să-i zboare
către-nălţimi…cu mine ,căutând sublimul,
îmbrăţişând frumuseţea
cuvântului plin de iubire…
şi multă, multă Lumină!



Nocturna…pe două voci !

2/26/2014 04:21:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comments


Când Luna-şi piaptănă dorul
şi peste oglinda apei,
cu glezna-i fină ,
împrăştie visătoare
stropi de dragoste
şi-adună , printre pleoape de visare,
spume sclipitoare şi fiorul…
cântecul ei de iubire,
îngânat cu-al  Soarelui
(ce-i va veni…mândru răsărindu-i !)
pe care şi el îl cântă,cu multă duioşie,
de peste-a sa-nnoptare…
strabate tot universul
năucind luceferi
şi zâne…
şi oameni !

……………………………………………………
însă,ca să-ţi luminez a ta visare,
şi eu,iubire,mă tot răsar…
(ca şi-un mândru soare !)
cântându-ţi la-ntâlnire…
peste-a ta cântare,
acelaşi cântec şi cu-aceleaşi note…
(dar ,cu-o octavă mai jos !)
îngânându-ne-n toate cele…
ca-ntr-o superbă
nocturnă !