Te-am visat cum dansam…
aş vrea să cred că-ţi place dansul !
şi,mai ales,să asculţi cu ochii-nchişi
toate sunetele frumos măiestrite de-un arcuş…

să numeri ,în gând ,durata unui tremur de cuvânt
(rostit uşor… ca o mângâiere !) şi, fără să-ncurci
cu nimic mersu-mi baletat şi rotirea-mi...
tu-zâna zorilor , aş vrea să mi te-arăţi
aievea …împlinindu-mi visul !

dar ,de-ar fi să mai aştept…
de ţi-aş şti bine paşii,
măsura, ritmul, moftul…
aş exersa singur  totul,
(până mi-ai veni !)
luând în braţe-o nălucire; verde
peste toate cele, neagră arătare şi sclipitoare
când ascunde splendori de ochii lumii,
stacojie ca un apus,-ntre culmile de visare,
despletită şi pătimaşă până la capăt de vis…
(când se vrea privită,
cât mai de-aproape ,
ca şi ispită ! )

şi ,cu timpul, zic şi eu, aşa…
magnetizaţi de-un dans în doi !
îţi voi demonstra, pe-ndelete,
că nu a fost în zadar
toată aşteptarea
şi nici vraja !






Dezvelind splendori şi nori...
dansând sub ochi de lună,
sub ceruri pline de lumini multicolore,
să lăsăm viorile să ne cânte duios

şi arcuşuri de ploi magice
să lunece uşor pe strune
şi să aline inimi prea durute
de aşteptări prelungi

şi-n toate nopţile, fierbinţi de dor,
pe sub pânze tivite cu stele,
să umplem surâsuri
cu mierea din cuvinte
şi curcubeie de dragoste,
strălucitoare, să ni se prelingă
peste vise…

cum ,în anotimpul iubirii,
în vâltori  uimitoare,
rotindu-se-n dans vioi şi vesel
se duc suflete noastre ,cântând,
mână-n mână şi pas după pas...
însufleţind iubiri sublime
şi jocuri fantastice…
învăluite-n altfel
de trăiri !




La o simfonie ,
după un adagio-ncântător,
(când toate mişcările sunt pline de farmec,
când sunetele parcă te-mbrăţişează ,
când şi luna-şi strânge-n braţe,cu drag, fiorul
iar soarele,-nduioşat de-aşa cântare ,
din ochi lăcrămează…)
­

După sublima unduire de trupuri,
de braţe, de violine şi arcuşuri
urmează,-ntotdeauna,un dans  vioi
(când şi el şi ea se-nveselesc
până peste poate, apoi
o clipă de respiro…
şi el face adânci reverenţe
către uimitoarea-i
balerină !)

Până când suavul postludium
vine de la sine… şi încheie magnific
tot dansul si cantarea...
repetându-se uşor,ca o mângâiere,
cele mai frumoase figuri şi acorduri
din toată  simfonia
(ducând la un final fascinant ;
plin de lumini multicolore,
de tremur de sunete moi,
de surâsuri calde
şi binevoitoare…
aplauze !)




Aproape de final de simfonie,
dacă ar fi după voia mea,
aş înlocui scherzo-ul vioi şi vesel
cu un fermecător menuetto

(pentru că  zbenguiala-n paşi de dans
de pe scena de spectacol
mă cam plictiseşte )

şi-atunci, cu braţele îmbrăţişând cerul
şi-ngenuncheat  a  rugăciune ,
m-aş tot avânta şi eu în dans
făcând , mai apoi ,
reverenţe către superba-mi balerină !
şi m-aş învârti, cu multă graţie,
împresurat de ea, în piruete de maestru !

iar, când ea mi-ar sta ridicată pe-o poantă…
cu piciorul drept urcat pe umărul meu stâng
şi-ar face şpagatul ahhhh …
nici nu-ţi mai pot spune cât de mult m-aş pierde
şi câte emoţii m-ar cuprinde...
câţi fiori m-ar trece !

si-aş striga,-ntruna ;
Doamne ,ce frumos este menuetul
şi cât de bine face ea şpagatul…





Fluturii albi, fantastici ,
risipiţi uşor dintr-un senzual sax-tenor
ce-a măiestrit ,alături de-o superbă violă-alto,
o cantată, se-nvârt ca şi vrăjiţi
la trecerea într-un tempo largo,
când unduirile din cântul lui
se mulează perfect 
peste clivisul ei

apoi ,repede,repede…fluturii
se-adună în cercuri concentrice,
mărindu-se ori coborându-se ritmul…
alternând ,cu-ale ei acorduri,în volute ample,
melisme ciudate cu dulci fioruri
(pe tot timpul ce-a mai rămas
dintr-un suav ambitus de cântare…)

şi,-ntr-un final maestoso ,
soprana şi tenorul îşi risipesc ,
sub un ropot de-aplauze calde,
o ploaie magică de sunete




Sala de concert
e-nvăluită toată de vrajă,
de la-nceput de balet şi de adagio...
şi-atunci când,după un pas de deux superb,
începe să tot vibreze arcuşul

(mărind , uşor-uşor ,tempoul dansului
până când ,străluciri din fire rupte
si risipite ca dintr-un fuior de lumină ,
fac să vibreze până şi căluşul…
şi să-mprăştie anapoda
toate corzile... violinii !)

încheind apoteotic,
cu un prestissimo fantastic…
dansul balerinilor ,
într-o explozie de sunete,
de uimitoare magie
şi de aplauze
frenetice !




Plecată înspre un vis
de demult visat şi căutat !
ea nu se poate rătăci nicicum
(nici mergand incet, nici alergand...)
pentru că drumul ei,-nspre cunoaşterea sinei de visare ,
este pavat cu străluciri de stele şi cu borne de lumină

(chiar şi cu ochii-nchişi,urcând şi coborând, lin,
cu paşi de balerină,ea nu-şi va pierde răbdarea
şi nu-şi va abandona mersul
pe treptele de lumină…
mereu,un ecou de gând ,
venind cât se poate de-aproape,
o va prinde uşor de mână
şi o va purta-n paşi de vals
înspre capăt…)

Ea nu se poate rătăci , nici alergând
căci ,pe măsură ce trece timpul,
mai are de-ascultat sunete,
şoapte ,cântec suav
şi-ndemnuri de ispite

şi nu vrea să-şi obosească paşii
aleargând  prea mult !
până ce nu-ncepe superba sonată
când ,toate ,ca-ntr-o vrajă,
i se vor contura frumos
văzând cum, cu preaplin de lumină,
splendoarea-i mult căutată
îi va surâde…până la un magnific presto
cântat de ea, cu multă patimă,
odată cu-mplinirea-i de vis
şi de toate !

……………………………………………………………
urmând, apoi…un confinalis măiestrit…!!!





Doar un cântecel
te mai poate scoate din tristeţe,
când toate cele… nu-ţi mai sunt aproape
şi corăbii ,pline cu iubire ,ţi s-au înecat

Doar un cântecel…un pic straniu !
te mai poate face să surâzi…
şi-n ochi să ai străluciri ciudate,
ştiut tare de demult…de când omul
nu-nvăţase nici să compună bine silabe
şi nici să rostească vreun cuvânt
iar iubirea…nici nu-ţi mai zic, 
căci…
………………………………………………………………………
Adam, din necuvinte ,
şi-alegea vocale rotunde
şi le rostogolea ,uşor,
pe portativul corzilor vocale,
facand vocalize...
aşa de frumos ondulând sunetele
(ca şi tremurul genelor…de visare !)
încât , ale sale cântări suave,
uimeau zâne şi luceferi

desfăceau cerul în două
lăsând să-i cadă lin ,din eden ,
pe palme,săgetată de dulci fioruri…
preafrumoasa-i Evă

şi,-nduioşată de-al lui cântecel ,
îşi desfrunzea splendorea-i de tăcere
şi-nvăţa să-ngâne...cate-o vocala,
sofegiind ,mai apoi...şi ea cu el,
şi fără de cuvinte !
cântecul divin
al iubirii…