Te-am visat !
4/09/2011 05:32:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comments
Te-am visat iubire
şi erai despletită…
Cu palmele-ţi catifelate
şi pline cu Lumina din vis,
îmi spălai părul  
răvăşindu-mi zulufii!

Te-am visat fără de grijile
pe care-n fiecare dimineaţă
ţi le iei şi te-acoperi cu ele
din obişnuinţă

Te vedeam, iubito,
surâzându-mi !

Se facea ca mergeam amândoi
să culegem flori de maci
şi păşeai frumos, ca unsă,
ţinându-mă de braţ...
uşor atingând cu piciorul fin
ierburile răsfirate
şi pline cu rouă

De gânduri frumoase
erai pătrunsă,până-n adânc de suflet!

Te-auzeam cântând,
suspinând,
iarăşi cântând…
şi mă-ndemnai să te-alint
cu buzele-mi şoapte

Nu vroiam să se sfârşească visul,să-mi dispari!
Mi-am deschis îndată ochii 
si chiar te-am simtit aievea!
Te-am privit cu mult drag,
uşor te-am învelit cu mine
şi ţi-am furat un sărut...
aşa... 
cum si tu visai!

Cu făclie de ceară
aprinsă de dor de tine,
ti-am luminat pe furiş
părul mătăsos al lunii
şi mi-am deschis fin calea
de dincolo de noi,
usor lunecându-ţi!

……………………..
într-un târziu,  
dansând în ploaie,
ne-am trezit amândoi din vis

(cu buzele,braţele
şi toate cele...umede
cu stropii visarii...)

ţinându-ne de mână
şi cântându-ne duios!



Hai, primăvară!
4/08/2011 04:17:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comments
Primăvară ,te-aştept demult…
dar eşti aşa de-ntârziată!

(ridică-ţi vălul de Întuneric
şi lasă Lumina să te mângâie
şi mai lasă şi Soarele,
să te sărute..!)

Doar tu ştii,
când mugurii sunt în pârg
şi mustesc de sevă,
cand Mama natură are călduri
şi-ncepe să freamăte ;
se despoaie de păienjeniş de aţe,
moaie-n rouă buzele-i uscate,
îşi răvăşeşte părul de pe frunte
şi, zănatică, sărută-nfocată
ramuri...
şi le descântă
de urât,
de-amorţire  

Le cânt-apoi de-nflorire ,
de-aplecare adâncă
în rostul de trecere spre rodire,
de vremea întâmplării...
ca sămânţa de iubire să-ncolţească
în arătură reavănă…
şi de miracolul
renaşterii dragostei
cu patimi păgâne

Hai,primăvară,
surâde-mi...
ca toate cele fireşti
să mi se-ntâmple !



Fântâna mea…
4/06/2011 05:37:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comments
Eşti prea departe fântâna mea
cu nesecat izvor de fericire
şi de-atâta sete de tine
buzele-mi sunt arse...
iar sub gene,în ciuturi vii
cu icoana ta oglindită,
verdele-mi din irişi
se ofileşte

În inima-mi durută
şi prea fierbinte de dor 
de tine,
de-atâta aşteptare,
când tu-mi eşti plecată
şi ritmul vieţii îmi dă  în clocot

Îmi zvâcneşte o tâmpla ca nebuna,
când tu mă laşi uitat…
seva mi se prelinge prin rost de timp
nescăldat printre maluri de ape
şi nesărutat cu roua pelalelor-soapte
din floarea-ti de sublim

De-atâta sete de tine,
IUBIRE,
gândul mi se ridică si-mi tot creste...
şi-o ia razna!

Ar trebuie să plec îndată,
să caut izvorul fântânii de vis,
de-ar fi să urc munţii...
si pietre colţuroase
piciorul să-mi scrijelească,
de m-aş prinde-n prundiş de ape
tot as pleca să te caut,
până dincolo de margini
de visare,
Fântâna mea
cu nesecat izvor
de fericire !



Negru umed
4/05/2011 06:38:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comments
Dupa plecarea ta,
de-atâta întuneric ce s-a lăsat
in urma  trecerii timpului,
prin rost de scurgere a vremii,
negrul ce ma-nvaluie 
ma face sa ma simt uitat...

Si-n sufletu-mi de vioară
nici păsările nu le mai aud cum canta,
nici chemarea-mi de tine 
n-o mai pot spune!

(A ta iubire,prin intuneric,
nu mai poate să-mi vină la timp
şi mi-e un dor nebun de mugurii-ti preaplini...
gata să erumpa!)

Tot lasandu-ma uitat,
o ploaie de ganduri negre ma cuprinde 
si... dupa ploaie,ca si speranta 
pentru inca o clipa de fericire 
petrecuta cu tine, pot vedea, totusi,
magicul curcubeu de dragoste
răsărit ca o punte
între ce a fost iubirea noastră
şi câtă o să mai fie!

Tu trebuie să ştii,iubito,
că negrul hulpav ce-l laşi in urma ta,plecandu-mi,
ca noaptea mă-nfioară
şi gândurile-mi vor pleaca
hai-hui ori şui
să caute alt licăr de lună
oglindit în alt ochi de apă
ne-ncepută...
daca tu nu-mi vii !

.......................................
Şi negrul,de-i umed, 
înghite lacom toate culorile,
cu vrajă 
Şi mult alb de-aş turna...
prin fereastra ce mi-ai lăsat-o deschisă,
cât alb mi-ar trebui sa ti-acopar
atâta negru umed...!?



…
4/04/2011 08:18:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comments
şi cât o să mai plouă
cu sclipiri de papadii...

fără să ştii că-mi eşti,
dintotdeauna, 
vis frumos!
că-mi eşti crez...
de mă-nchin la tine,
dulce nebunie !

doar azi ma mai las uitat,
fara sa stiu de mine
dar,
de mâine,
când te voi afla,
nici nu ştiu a-ti spune…

poate că al meu gând,
emotionat de-a ta splendoare,
nu-l voi putea rosti cum ar trebui
si va rămâne-ncremenit
într-o mare visare...
fără să-l mai pot controla...
decât dacă-l vei implora,
cu lacrimi vii de soapte,
să-si revină!

sau,poate c-al meu gand va fi zanatic!
(impresurat cu sclipiri de păpădii
şi sărutat de tine!)
si-atunci...
cu ochii deschişi visând,
te voi iubi,
aşa cum te ştiu
şi-mi eşti…
Nemurire!









Doar pentru tine
4/04/2011 06:07:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comments
Doar pentru tine
m-am dezbrăcat
de-un veşmânt prea învechit

(şi era cam anost,ce-i drept! 
parcă aşa spuneai...)

Doar pentru tine,
inima mi-a sângerat a iubire,
cand m-ai sedus 
cu-o privire naucitoare 
rasarita din ochi de floare

M-ai fascinat,iubito, 
doar cu-n zâmbet suav,
de mi-a rămas gândul naclait...
(lipit ca si cu miere!)
printre buzele-ti dulci,
in preaplin de mine
si nu mai ştiam dacă e zi
ori dacă e noapte,
pictand panze de visare
în neştire!

Doar pentru tine,
gândul meu plecat sa te colinde 
freamătă şi-acum...
(sacadat...trecut prin splendori... cu fiori!)
precum secundele timpului 
prelins usor
printre buzele clepsidrei
unse cu dor







Aripi cu geometrie variabilă
4/03/2011 06:24:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comments
Fluturii de-o clipă de trăire
au aripi cu geometrie variabilă
fine ca de mătase...
şi-s umede!

Când sunt în picaj peste cerul sidefiu,
ele se strâng usor şi fluturii se tot duc
cu aripile inchise,
până când se lovesc de pietre moi,
de ramuri de copac...
(cu radacinile înfipte adânc în lutul cald)

Când zborul este liniştit,
aripile li se-ntind domol
pana  se fac ovale

Deodata, fluturii se-adună
in cercuri concentrice
şi  pulsează frenetic
apoi planeaza, cu ochii-nchisi,
catre lujer de frumusete...
cu aripi largi zburand,
năuciţi de parfumul de sublim...!

Când zborul devine prelung,
aripile se mulează perfect
peste imperfecţiuni
şi forme bizare
...........................................................
Uimit de zorul fluturilor
şi de aripile lor cu geometrie variabilă
chiar şi timpul rămâne,pentru-o clipă,
sugrumat în ochiul lacom
din mreja clepsidrei
apoi se scurge,topit de plăceri,  
trecand spre alte lumi
cu frumuseţi nebănuite...
unde alţi fluturi
(fluturii fantastici... )
se-nvârt buimaci,
de-atata vraja!









Timp aproape expirat
4/01/2011 05:42:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comments
A mai rămas puţin timp,
până când voi arunca anapoda
toate cioburile de sticlă
ce acoperă
o strălucire divină

Cu sclipiri stranii în priviri,
cu palmele frumos arcuite
peste pânza-i de-nserare,
îi voi dezveli nurii...
şi-i voi rupe mătăsuri!

Să-mi rămână sfioasa,
în toată splendoarea ei!
şi-i voi face descantece...
eliberând de tristeţe,
de dureri...
o superbă arătare!

Atunci voi cuprinde liniştit,
cu braţe iubitoare,cerul la-ntamplare...
si luna argintata...
pana cand soarele va apune,
săltând zănatic,
printre colinele-i
de ceară

A mai rămas puţin timp,
până când  astrele
se vor prinde în spirală năucitoare,
legându-ne zodiile  
în cunună,
iubito,
împletindu-ne cu raze de soare
toate visurile împlinite,
pe veşnicie !