POEZII de Ion Cireasa

Dă-mi mâna ta,
să simt că te am
şi să fugim cât mai departe
printre stele...
(eu şi tu iubindu-ne...
zâne şi luceferi îndrăgostind!)

Şi, de-ai vrea,
Luna ţi-aş aduce-o pătrată
şi Soarele, de-ai fi a mea,
l-aş răsări... în noapte!

M-aş tot ascunde, doar în joacă,
sub un nor şi-n ploaia magică
aş dansa când tu m-ai căuta...
(...cu şoapte iubire cerşindu-mi...!)

Şi ca să mă vezi, iute
ţi-aş arunca cu bulgări
peste tapsane
şi de pe ramuri înflorite
te-aş stropi cu rouă!

Iar tu...tu să m-alinţi cu rost,
iubita mea, când ploaia
de drag se va scurge...
şi eu să mă uit de tot...
când tu ,neştiindu-te,
în suspine te vei pierde
(prin tot verdele din ceruri...
frematandu-mi...!)

...................................
Îţi sunt, de mă iei
în taina nopţilor tale,
cântec şoptit,
fior de plăceri...
visul ce te-adoarme
şi Lumina-ti din zori!
........................................................
Când tu mă vei avea...
în palma ta, uşor,
să m-aşezi petală cu petală
şi-n clipe de singurătate
să te-acoperi cu mine toată!
(veşmânt să-ţi fiu,
Lumină şi-n noapte!)

Când tu nu eşti,
îngerii-mi plâng...
iar peste sufletul meu
se-aşeaz-o piatră grea
Vino, te rog, mereu,
într-un pelerinaj de cuvinte
în sufletul meu
şi lasă-ţi aici însemnate
dorinţele, durerea...
şi parfumul de iubire!

Şi-acum, când primăvara-i frumoasă
cu ramuri de iubire înflorite
şi când Soarele o vrea mireasă,
ca eu să te am iubită
şi cu vraja să te-atrag,
cu Lumină sfântă
înalţ rugă fierbinte
pentru noi, suflet drag!
.............................................................
Cu raze de soare am cuprins
un trup de floare sidefiu
şi-a fost semn, de-nţeles... că ştiu,
că Tu Pasăre-albastră
mi-ai cântat la fereastră

Şi-un glas viu de menestrel
îţi va şopti-n curând
o chemare dulce
la un joc cu fluturi...
în poiana plină cu soare!

................................................
(să-i aşezăm uşor pe ramuri...
printre brânduşe mai uituce...!)

Din flori de primăvară,
ale naturii prinţese,
cu drag alese
pentru tine iubito
şi cu raze de soare
împletite cu vise şi speranţe,
aş vrea să fac o coroniţă
şi să ţi-o aşez pe frunte.

Sub aura-ţi divină,
prin cântece şi descântece
(de mine spuse...pe-altarul iubirii!)
de la zâne ştiute,
de focul dragostei aprinşi, cu sârg
sau domol adâncind
în spume de seve
ramul aflat în pârg,
cu mugurii-ti zvâcnind
sedusă de atingeri cu şoapte...
înrourate,
însorite
îţi vor înflori
visele,
speranţele !

Şi din această primăvară,
din coroniţă desfăcute
îngerii să-ţi dăruiască
înflorite în dorinţe împlinite
visele,
speranţele...
(şi un cald senin de verde...
după care ploaia se va pierde!)
…………………………………..
Eu ţi-am aprins, iubito,
încă un felinar de ceară
acum, când tu, trecând
într-o nouă primăvară,
m-ai topit arzând...
şi merele aflate-n pârg
cu palma-mi fină
ti le-am mângâiat...
rătăcind…!

De primăvară cucerit
Soarele s-a gătit
cu straie de sărbătoare;
pe cap şi-a pus frunze şi flori
şi cămaşa şi-a pictat...
ca un fecior
ce mândru-i dus
la horă-n sat.

Oamenii-s fericiţi
şi dau fuga la ogoare…
iar către cer
suie triluri de păsări
şi se-ntorc cu îngeri

Albă, cu petale ninsă,
ca o mătase fină
întinsă peste tot pământul,
cu îngeraşi ce poartă-n braţe flori,
tu, primăvară,
arăţi ca o mireasă!

Pe unde treci
sunt numai cântece
şi alai de mare nuntă
Pământul şi Luna
îţi sunt naşii
oamenii nuntaşii
iar Soarele iubire
vrea să-ţi fie mire!
…………………………………
De Soare copleşit
vântul şuieră-nnebunit
la margine de lume…
şi va muri pesemne...de ciuda!

Când vreau să uit
de lumea asta
îmi închid ochii...
şi-n liniştea din mine
sunt doar cu Tine.

Într-o clipă
toate cele văzute,
atrase-n abisul
în mine nemărginit,
se contopesc fără de formă,
fără de culoare şi urmă...
ca şi inexistente.

Sunt lucruri,
fiinţe şi stări
ce le-am văzut
şi trăit de mii de ori
şi totuşi,
cu greu imaginate,
le caut printre amintiri.

Chiar şi cu ochii deschişi,
în spatele meu
nimicuri sunt toate,
lipsă-i şi Pământul,
de parcă universul
ar începe cu mine.

Şi dacă am vedea totul,
eu aş fi,
la fel şi tu,
oriunde-am fi,
centrul universului?!
Nu, nu se poate!
Fără de rost, ar fi toate!
.......................................................
Şi-acum, să-mi spui,
care ar fi sensul existenţei
fără de Tine şi taina noastra?
şi fără visele cu miezul de vrajă
şi de ce să pierdem secunde aiurea...
(...când florile nu pleacă pe orişiunde...!)

În fiecare clipă
aştept cu nerăbdare,
cu gândurile-n muguri
şi-n muguri
adunate vise,
să-mi înflorească
în frumoasa-mi primăvară
ramuri de iubire.

Şi-n cupa de floare,
mângâiat de adieri uşoare,
să-mi înalţ spre cer iubirea
dorinţă mi-e-nflorirea!
.................................................
Spini şi pietre
să plesnească-n pulberi
căci tâmpla nu-mi este albă...
decât de-acum iubire....
aşteptându-te să urci pe-o nalbă
stea în ochii mei să fii...
tu, zâna zânelor din poezii!

Frumoasa din Lună
trebuia să vină
dar ai ascuns-o...
făcându-ţi mii de gânduri
şi, iată, s-a făcut minune !
că doar Lumina
versus gânduri negre
dospeşte, ca un descântec,
printre rânduri.

Ea nu pune
drugi de fier iubirii
şi nici măcar un lacăt...
şi a cerut dreptul
la-mplinire
într-o noapte magică...
prin cântec de inger...
din ceruri deschise de mine,
pentru ea, în văzul lumii !

Uimire-mbrăţişată,
să nu te sperii !
căci drumul tău prin lume
ca-n vis se va petrece
şi tu porţi acum insigna...
precum minunea
rămasă pe veşnicie
iubită...în Răsărit de soare !
.............................................
Alege pentru ochi
un verde-negru...
iar, pentru suflet, mov
şi mă voi cerne
cu sute de zâmbete
abstracte
şi-n replică le vei întoarce
sub privirile duioase
ale Păsării-măiestre.

Nicio furtună,nici uragane
nu te mai pot întoarce...
un înger n-are teamă
şi nu-şi greşeşte drumul
niciodată.

Plecată cu toata dragostea
spre tărâmul cunoaşterii,
eu te voi zidi în mine
şi nerostitele cuvinte
îţi vor fi doar şoapte
cu rost de-mbrăţişare
şi gust de sărut...

(...iar bătăile din calde luturi
vor fi secunde suprapuse...)

Atunci, Luminile se vor stinge...
şi noaptea va fi o veşnicie,
când soarele apus între coline
se va topi ca mierea...
marea mea taină...,
de-acum mărturisită!
.................................................
Eu iubesc florile,
până la nefiinţă!
Am răsădit splendori...
şi cu palmele mele
am mângâiat
zeci de mii de garoafe,
trandafiri şi crizanteme
şi tocmai de aceea
tu le porţi în braţe
cu alura de regină !