POEZII de Ion Cireasa

Din flori de primăvară,
ale naturii prinţese,
cu drag alese
pentru tine iubito
şi cu raze de soare
împletite cu vise şi speranţe,
aş vrea să fac o coroniţă
şi să ţi-o aşez pe frunte.

Sub aura-ţi divină,
prin cântece şi descântece
(de mine spuse...pe-altarul iubirii!)
de la zâne ştiute,
de focul dragostei aprinşi, cu sârg
sau domol adâncind
în spume de seve
ramul aflat în pârg,
cu mugurii-ti zvâcnind
sedusă de atingeri cu şoapte...
înrourate,
însorite
îţi vor înflori
visele,
speranţele !

Şi din această primăvară,
din coroniţă desfăcute
îngerii să-ţi dăruiască
înflorite în dorinţe împlinite
visele,
speranţele...
(şi un cald senin de verde...
după care ploaia se va pierde!)
…………………………………..
Eu ţi-am aprins, iubito,
încă un felinar de ceară
acum, când tu, trecând
într-o nouă primăvară,
m-ai topit arzând...
şi merele aflate-n pârg
cu palma-mi fină
ti le-am mângâiat...
rătăcind…!