Spun eu…
(un înfocat căutător
întru Adevăr pentru orice
cu tot timpul din lume la-ndemână
pentru-a descifra tainele Universului !)
cutremurele de pământ
nu sunt ,,ciocniri de plăci tectonice’’
nici nu se poate face vorbire despre aşa ceva
nu se-ntâmplă nicio ,,încălecare’’ de plăci !
(aşa ceva s-a produs odată cu formarea scoarţei terestre
şi aşa ea va rămâne până la…)

teoria actuală ce mi se flutură despre cum se produc
cutremurelor de pământ este de tot râsul
(cum şi cea despre încălzirea globală…
căci din păcate se apropie cu paşi repezi
o mică eră glaciară…ea ,,bate’’ la uşă !)
căci cei ce o susţin cu-nverşunare
nu pot explica ştiinţific de ce cutremurele mari
se produc cam în ,,acelaşi loc’’…
fie pe orizontală fie pe verticală
fie la suprafaţă fie la adâncime
şi de ce sunt unele mici şi dese înainte(prevestitoare )
sau de ce mai-apoi sunt şi replici

chiar mă face să râd faptul că se spune
că nu pot fi prevăzute deşi peste tot
sunt indicii…şi elemente
ce ne arată că un astfel de eveniment se apropie
pe ici pe colo…
(pe diagonală ! ţi-am spus mai-ieri )

poţi tu-oricine ai fi !
să-mi spui că toate-aceste spasme-convulsii de pământ
se petrec aşa-ntr-o doară…(la …’mă-sa !?)
că nu există vectori rezultante momente de rotaţii
forţe subterane şi multe alte cauze

şi-n culmea ignoranţei tale-(oricine-ai fi tu…)
faţă de toate descoperirile de până acum
şi faţă de modul cum s-au întâmplat
şi cum se-ntâmplă aceste fenomene-(convulsii )
mă-ndemni şi pe mine să iau în calcul hazardul ?
……………………………………………………………………
chiar nu ai fost atent
la câte ţi-am mai spus până acum !?
nu ai priceput că nimic nu se-ntâmplă
doar aşa ca să se-ntâmple…
nu ai înţeles că totul e programat
că totul se explică matematic…

până şi Veşnicia-trăire tinzând către infinit
am explicat-o pe-nţelesul tău
luandu-te cu mine într-o călătorie
până în al nouălea cer !
(prin cele două jumătăţi de Univers
şi-napoi până la un Punct ...)
şi încă nu ţi-am spus totul
(poate vrei să ştii unde locuieşte Dumnezeu
de unde ne priveşte El
şi cum ,,tastează’’ destine  !)
…………………………………………………………
…………………………………………………………
iubire mai aştept o vreme…
poate pentru alte şi alte clipe sublime
poate ca să-mbinăm împreună sunete
culori sentimente şi de ce nu şi trăiri…
şi-ntr-un timp doar al nostru
ascultînd o appassionata de zile mari !
să ne facem violinele să vibreze
până la o contopire de suflete
să facem să picure toată iubirea…
întru Lumină şi Adevăr !

apoi am să-ţi spun
ca să ştii şi să simţi aievea
cum şi de ce se-ntâmplă
să ne cutremurăm…
în pana mea !





În culori vii…mereu
alese cu sufletul tău sublim
să-mi descrii fiecare stare de fericire
şi să te joci cu ele surâzându-mi
(să le aprinzi când vrei tu iubire
dar să aibă-n ele multă Lumină !)
dacă tot îmi scrii…
atunci să-mi scrii !!!

cu verde de smarald
cum sclipesc ochii mei
ca să mai cred că oricând
o să-mi laşi drumul liber
către tine şi că mă vrei
-ntotdeauna…iubind !

cu galben-auriu
cum o frumoasă mirare
să fie mereu o atenţionare
că-mi vii cât mai aproape
nu de ceva mi-ar fi teamă
doar inima să-mi protejez
ca să nu-mi ia foc pe loc…
de-aşa-nfocată stare !

cu roş-aprins de dragoste
să-ţi desfaci în silabe surâsul
şi să-mi scrii cu-arome de sublim
(înspre tine-nălţându-mi gândul…tot visul !)
cum floarea de mac se desface mare
pe vârful de lujer taaaare deschisă…
de parcă ar săruta tot soarele !

cu roş-carmin să-ţi fie scrisul
să mă faci să mă opresc o clipă
din drumul meu înspre tine !
să rămân tot mirat( într-un sărut uituc)
doar aşa ca să nu te sufoc pe loc…
cu-atât de multă iubire !
…………………………………………………..
chiar şi despre cele ce nu cuvântă…
scrie-mi doar cuvinte pline de-nţelesuri
şi despre dulci fiori şi despre arzătoare doruri
(de uimire să mă-nclin maaaaare…
peste toate descifrându-ţi sensuri !)

căci prea frumos mi se se face sufletul
când la porţile visării tale
aflu mereu că-ţi sunt
verde de smarald a uitare
galben-auriu a mirare
şi roş-aprins de dragoste
………………………………………………..
………………………………………………..
scriindu-ţi acum şi eu…
ţi-aş contura buzele
(acele frumoase acolade…arcuite a surâs)
cu cele mai calde şi vii culori
ţi le-aş înmiresma cu parfumul de toamnă
cu tot mustul iubirii mele uşor prelins
aş umple cupa visării tale
cu tot gândul meu
înălţat a iubire…
mereu scriindu-ţi @!




Visând aşa…-ntr-o doară
poate la o trecută clipă de fericire
poate la o fantezie !
cum lună parcă tu erai
desculţă făcând paşi alene
prin nisipul cald de pe malul mării
sau poate toată-nspumată te legănai lasciv…
între acolade frumos arcuite

frumoasă baiaderă scrie-mi
despre toate cele şi cum mai vrei tu
pe-un  hrisov din piele fină şi aurie !

ca şi un sul  legat cu fundiţe de mătasă
înnodate pe ici pe colo cu semne de pecetluire
scrie-mi un mesaj cum nu se mai poate
de-atâta dragoste ca lună tu fiind
să nu-ţi mai afli rostul…
şi să stai mai mult pe-afară !

ca o zănatecă
săltându-ţi piciorul fin
pe sub mătasă albă cercând
mereu o piruetă de măiastră…
soarelui pe plac să-i fii 
…………………………………………………..
visând aşa…-ntr-o doară
poate la o clipă de iubire sublimă
trimite-mi degrabă toate-nscrisurile de dragoste
,,par avion’’dacă se poate !
cât timpul îţi mai permite să tot scrii…
cu cerneală simpatică !

şi-atunci...
în faţa ta eu o să mă-nclin !
să pot să ţi le descifrez cum se cuvine
printre acolade frumos arcuite
în toate sensurile posibile
citindu-ţi-le...
cu patos !
……………………………………………………….
……………………………………………………….
tu doar să-mi surâzi mereu a iubire
atât aş mai vrea de la tine…
lună zănatecă !





Gândul meu jucăuş
cu ochi lăcrămând a uimire
de-atâtea străluciri fantastice
de câte a mai văzut prin adânc de visare
-ntr-o călătorie de vis !
lin îl răsar…frumos ieşit
dintr-o trăire sublimă ca să vadă
irizări magice şi prin a ta lume…
cum sunt

pe margini de genune ca şi o mângâiere
uşor ivindu-se pe linia orizontului
îl las să sărute cu patos frumoase luciri…
şi-aproape ca şi o prelingere printre maluri
îl văd cum rămâne câteva clipe-n extaz
dulce-nfrigurat de-aşa simţiri

pe buzele visării
tare-i mirat de tine-lună despletită minune
când tu cu graţie îţi întinzi piciorul fin
lăsându-l alene să se-nspumeze
cu picurii vii de dulci fiori
din marea de iubire picurându-ţi…
cu fiecare vibrato de talaz
de mine vălurit uşor
-nspre tine !
………………………………………………
vin acum şi eu în rostogol de dor
la locul întâlnirii pe plaja-nspumată
cu tine-nvăpăiato de patimi multe
sclipitor de rotund mai vin deseori să ştii !
vibrându-mi razele a arcuş…
ca-ntr-un du-te-vino drăgăstos
peste violina suavă
din sufletul tău lunecându-l…
ca şi-ntr-o cantată sublimă !
…………………………………………………
…………………………………………………
de tine a soare mă-nvăpăiez-ntotdeauna
dând splendorilor tale culoarea carmin şi Lumină
pe sâni pe surâs pe umărul tău drept
şi pe obrazul tău fin…cu foc de inimă
sărutându-ţi buzele dulci
şi frumuseţi
rarisime...
vazute si nevazute !




Intr-o zi când n-am ce face
pot să urc iarăşi în Carul mare aşa-ntr-o doară
ca şi o fandoseală…ca atunci când mă plimb
la mine-acasă cu docarul pe autostradă
să mă vadă toţi golanii
cât îs de tare
pot să trec mândru şi pe lângă soare

prin Calea lactee pot să rătăcesc
o vreme să caut cele mai frumoase steluţe
câteva să mi le pun pe ghiulul
de pe degetul mic pe care-l ţin în sus !
câteva pe la ciupici…pe bombeuri
şi-n vârful limbii
dacă vreau
să merg pe la bambu (nightclub !)
pot să-mi înfig vreo două-trei

pot să-mi iau câteva
şi pentru bradul de crăciun
când primesc în vizită la mine-acasă zâne şi luceferi
ca şi oaspeţi de seamă veniţi
din cerul de deasupra-mi !

dacă timpul mi-ar permite
aş face un ocol mare până pe la margine…
prin galaxia verişoarei Andromeda
sau a vărului Circinus
ori a prietenului meu din copilărie Centaur
sigur o să-i fac o vizită şi Carenei
fosta mea colegă de bancă de la liceu !

căci toate astea şi multe alte galaxii
se găsesc în cerul meu de existenţă !
şi mi-s la-ndemână toate
oricând vreau să plec hai-hui …
(aşa cum şi ei mă vizitează uneori !)
………………………………………………………..
însă odată-ncepută calea visării
trebuie să faci paşi cu graţie printre stele
să iei după tine-n rostogol de patimi
tot ce ai tu mai frumos…de suflet sublim e nevoie !
că să  nu te latre cei din Câinii…
ori să râdă de tine stelele din Ochi…
………………………………………………………
………………………………………………………
mi s-a umplut ochiul de lumină
odată ajuns în al nouălea cer !
căci am reuşit să las în urmă toate cele
doar cu gândul am trecut bariere…
văzând pe rând splendori de stele
frumoase baiadere dansând cu buricul la vedere
şi toate lacome de-o-mbrăţişare
unele mi se risipeau pe palme…aurii
altele ţâşneau zglobii în piruete…
şi aveau în ochi luciri carmin
altele sunt acolo strălucitoare şi diafane
ca şi o ploaie diamantină
sublim căzută peste visul meu…

(parcă le văd şi-acum cum dănţuiesc…
cum mă-mpresoară
cruci de himere-nlănţuite în dans frenetic
peste gîndul meu rămas mare mirare…
de-aşa-ntâmplare-n Super Fantastic ! )





Văd în toată imensitatea spaţiului
începând cu punctul de unde începe o cale
-nspre visare apoi adăugând şi pe cele sclipitoare
de pe o superbă alinătură până la cele irizate
şi prelinse printre maluri de trăire
ca şi o apă lin trecătoare !
cu dulci fiori dintr-o sfârşire...
roi de puncte

de la-nceput de cădere de timp printre buzele clepsidrei
secundă cu secundă am tot cercat să număr mereu
aceste puncte alăturate frumos

tot crescându-mi visul înălţat
către o trăire fantastică
introdus perfect printre pliurile visării
mi l-am lasat să se tot ducă lin lunecând
în toată splendoarea unei volute

căutând o cale mai uşoară de-nşurubare
cer cu cer străpungând…
suind-nspre sublim !
cu degete fine de lumină i-am despărţit praguri
punct cu punct

lărgind astfel ochiul întunecat şi mare al spaţiului
prin care ea-mi tot prinde-n mreajă gândul
treaptă cu treaptă la fiecare trecere
prin câte-o barieră energetică ce separă ceruri...
cu apăsare de uitare-n cale !
………………………………………………………….
însă de fiecare dată simt un fior de-nfrigurare
ca şi-n urma unui fierbinte sărut uituc
cum o împresurare…mă strânge lacomă

cum o Fantasmă sărută Visul -Zburător printre stele !
cu toată alinătura-I de superbă aratare
peste cerul Lui căzută
printr-o risipire...totala !
……………………………………………….
………………………………………………

ca şi o jumătate de-ntregire
imi cuprind acum şi eu în braţe fantasma...
şi facem amândoi din risipirile noastre
perechi-perechi de puncte
contopindu-le mai-apoi
-ntr-o unică trăire
-n Super Fantastic !




El nu poate exista decât dacă eu
nu mai sunt dispus să evoluez
Intru Dumnezeire !

Astăzi nu mai ascult violina…
mi-e sufletul mult prea trist
că-n toată armonia celestă
se-ntâmplă să-şi facă rost
un ,,AntiCrist’’

(căci sunt radiaţii cosmice periculoase
datorita distrugerii stratului de ozon...
şi cele la purtător mă distrug încet-ncet…
încât trupul meu nu se mai poate autoapăra
cu-atâta uşurinţă torn în mine toate mizeriile
pe care unii mi le dau ca hrană…ca elixir…
pentru nu stiu ce fantezii

stric cu bună ştiinţă un echilibru divin
rup ireversibil legături de hidrogen din ADN-ul meu…
rup lanţuri de elemente vitale
rup catenele de evoluţie
imi omor celulele organismului...
rup sensul vieţii ! )

singur îmi modific ,,suflul’’ sfânt-
voluta ADN !
prin care eu pot să exist !

dar urlu în fază terminală…
şi nimeni nu mai poate să m-ajute
căci toate mi le-am distrus singur-singur
în duşmănie faţă de viaţă !

că nici sufletul meu nu mă mai recunoaşte !
şi-atunci…de ce mă mai mir
că mă atacă toţi Câinii Universului !?
şi că ei cresc şi tot cresc…negrii-n cerul gurii !
şi lacomi de mine-pradă mult prea uşoară…
un gunoi-fără de Dumnezeu !
……………………………………………………………….

Aud cum sună trâmbiţe
a chemare pentru-o-nştiinţare
că ceva se va-ntâmpla-n curând…
a chemare pentr-un apel de numărare
a tot ce mai există Intru Domnul !

aud cum bat clopote
a chemare pentru întărirea Credinţei în Domnul
şi pentru accedere-nspre sublim
a chemare pentru a mai scădea un suflet
ce poate că s-a-nălţat cu-n cer mai sus
decât a fost…
sau poate că a coborât  cu-n cer mai jos
ispăşind păcate…
retrăind în lumea-n care-a fost
pentru-a-şi recâştiga Credinţa-n Divin !
…………………………………………………………
…………………………………………………………
aud gemete de neputinţă
din cealaltă jumătate de Univers
unde eu-flămândul de mine !
lacom de altfel ca şi mine
de-a redeveni Intreg
prin contopire…
Intru Indumnezeire !
îmi tot spune că mă vrea o jumătate pură
şi mă imploră să nu mă-nstrăinez
să nu mă las pierdut…

şi cât de mult aş vrea să Renasc…
odată cu sufletul meu pereche !
mult mai evlavios
Intru Creator !





Toate-ntotdeauna
se desfăşoară-ncepând
tocmai de la un Punct !
cum şi sublima (şi divina !) cifră  9
îşi desfăşoară voluta ei…
către apogeu de exprimare !

Va veni o vreme când toate
se vor face praf şi pulbere !
(de-atât de multă extindere-nspre Absolut !)
apoi se vor transforma-ntr-un mare ,,Nimic’’
cu alcături bizare vor pluti în voia sorţii toate
cu atracţii între ele tinzând aproape-aproape-nspre zero
ca şi aburul de ceaţă…ori dintr-o fierbere…
ce poate fi dispersat chiar şi cu un suflu mic !

căci toate vor fi atunci cele mai mici particule
(ce nu se mai pot fi împărţi nicicum…)
şi vor ocupa rând pe rând al nouălea cer !

vor fi forme fără de fond aproape-
un fel de himere ce mai pot dănţui acolo o vreme
fără să obosească (căci acolo timpul pare că stă pe loc..
dsfăşurarea sublimă fiind aproape terminată ! )
sau pot trece ele de colo-colo uşoare ca un ,,fulg’’-ca şi îngerii !
invizibile ochiului tău cum şi-acuma deja
se-ntâmplă inexplicabile apariţii în lumea ta
cum şi tu gândul în trecut poţi să ţi-l trimiţi
fără de tine povară

în sinea lor aceste particule de ,,Nimic’’
nu mai au acolo decât informaţia regrupării-ntr-un ,,Ceva’’­=
un Punct foarte condensat=Punct Primordial !
(şi care vor cântări-condensate cât o jumătate de Univers !!!)
de unde au şi fost ele dislocate cândva…
acolo se vor întoarce 
fără de-a greşi !
………………………………………………………………
ai zice dar acum că sigur ,,Nimicul ‘’
are în itegralitatea lui aceeaşi greutate
cu ce a fost mai-ieri acel jumătate de Ceva !

e-adevărat îţi spun însă în acelaşi timp
se va întoarce identic şi cealaltă jumătate de Univers
situată simetric şi-n sens opus azvârlită…
încă de la Inceput !

insă când timpul va reuşi să rezolve totul
toate-n cerul de ,,Nimic’’-
cel mai de sus 
fată de tine
şi cel mai de jos
faţă de opusul tău
se vor tot duce lunecând uşor…
şi vor fi libere-libere ca-ntr-o,, Nemurire’’ !

însă vor fi acolo ca şi electronii liberi să ştii !
smulşi forţat…dintr-o stare…
şi ca şi ei tot ,,Nimicul’’ va ,,şti’’ atunci să cadă-n vrie
ocupând toate locurile lăsate libere cândva…
înghesuindu-se tot ,,Nimicul’’
(şi dintr-o parte cu tine
şi dinstpre opus de tine)
la poarta de trecere
-nspre… matcă !
cu toată greutatea întregului Univers reintegrându-se
tot ,,Nimicul’’-ntr-un Punct !

se eliberează atunci instantaneu
o mare energie=Big Bang !
şi-apoi…
…………………………………………………………………..
…………………………………………………………………..

iarăşi se-nalţă-n volute complicate  de desfăşurări
de rotor de existenţe
de rotor de suflu divin
de-nfăşurări încă neştiute…
un nou Univers !!!

(ca-ntr-un perpetuum mobile
la nesfârşit se vor integra
şi se vor dezintegra toate…
la nesfâşit !









În linişte deplină
ascult violina din suflet
cum imi picură…fericirea !

acum pot să-mi înalţ gandul
cu-n cer mai sus !
căci ştiu sigur că-n lumea ta-
zână cu ochi scipitori a iubire şi surâs suav
am fost şi eu acolo tu de-mi spui aşa de frumos
şi de adevărat despre fantastic

mă ştii prea bine zănatică micuţă
cum ne jucam de-a v-aţi ascunselea
printre acolade superb arcuite
şi-ntre paranteze de ,,pauză mare’’de joacă
tu numărai steluţe-n vârf de visare
iar eu probam alte şi alte aripi de zbor

împresurat de tine peste tot
şchiopătam adeseori de fericire
ca tu să mă ţii şi mai strâns de mână
când ne plimbam amândoi pe alei pline de stele
lăsai în palmele tale să picure fericirea
iar eu uimit de-ntâmplare
cercam să ţin timpul pe loc
înnodat în visare

dar îi vedeam secundele cum se tot prelingeau
pe făgaşul lui a fi…
risipindu-ne-n păcat !

suntem acum doi îngeri ,,decăzuţi’’…
tocmai pentru a arăta o cale omenirii
de accedere-nspre sublim !

dar vom pleca si noi odată şi-odată
şi-ntr-un joc de-a v-aţi ascunselea mai zvăpăiaţi vom fi
mai apăsat poate vom pune peste toate
şi paranteze pătrate unele peste altele
şi scară-nspre Super Fantastic vom clădi 
ca să tot urcăm...
……………………………………………………….
decât să aud pe-aici cum latră
toţi Câinii Universului-
suflete negre-n cerul gurii !
spun celor din lumea noastră de-acum
deodată cu noi în existenţă !
că pas cu pas unele din cele de pe-aici
au început să apună…în găuri negre
(având la ,,numitor'' deja o înmulţire de,,n’’factori de doi !)
şi sunt azvârlite anapoda în alte părţi
(atrase fiind cu uşurinţă prin gura lacomă )
ca nişte ciudăţenii…ca şi niste cioburi de stele
ca şi pulberi de comete !
……………………………………………………
……………………………………………………

îmi adâncesc acum privirea-nspre tine
să văd cum poţi tu  de-acuma
să mi te desfăşori aşa de frumoasă
ca şi o balerină-n piruetă !
înfăşurând în volute şi acolade
în paranteze pătrale
ori rotunde…
ca şi-un fuior de dragoste
gândul meu flămând de tine !

să-i fii tu cea mai bună cale
de trecere către două ceruri mai sus…
dacă se poate ! şi-apoi chiar că o să ajungem
până în al nouălea cer împreună
gustând măcar un pic din ,,Nemurire ‘’…

mai-apoi…
ce dacă va trebui să luăm totul
de la Inceput…poate vom şti atunci
şi cum să trăim mai fericiţi

ca-ntr-un joc de-a v-aţi ascunselea
pe alei pline de steluţe mov
risipindu-ne-n ,,păcatul’’iubirii
de noi doi
iară şi iară…




Sunt plecat către o gaură neagră cu gândul
să văd şi să simt cum în vortex de-ntâmplare
se-nşurubează praf de stele şi poate sentimente
cum un fuior fantastic se-ascunde-n întuneric
de parcă ar fi-nghiţit de-o gură lacomă

mai am un loc de stat în faţa mea pe şaua
unui cal alb înaripat şi zbor printre stele
te-aş lua şi pe tine-zâna mea cea bună
despletită şi-n mătasă albă-străvezie
în picioare stând cu spatele la mine
amândoi pe scăriţe…
eu cu pinteni la călcâie îmboldind pe bidiviu să tot salte
tu cu tălpile goale ca să-mi simţi şi cea mai fină atingere

zău că te-aş lua-n galop !
să-mi arăţi tu calea mie
căci din cerul tău de deasupra-mi
ce caut eu să aflu ţie ţi se pare o simplă pierdere de timp
şi că nimic nu se-ntâmplă catastrofal în spaţiu(deocamdată !)
ci doar o transformare de galaxie

(aşa…pur şi simplu…că i-a venit vremea !
prin repetate-njumătăţiri de elemente
şi transformarea lor în altele cu altfel de proprietăţi
prin pierdere de lumină de greutate…
şi concentrarea a celor ce-s identice
în ceva pe jumătate apoi pe sfert apoi…
până la ceva mic-mic şi răspândită-i mai-apoi în Univers
ca şi nişte apariţii stranii pe ici pe colo
în fragmente ce-nsumate au aceeaşi greutate
cu ce a fost cândva acea galaxie )

alerg hai-hui să caut cât mai repede
un punct de sprijin
pentru-a mă ţine bine când voi ajunge
pe buze de lăcomie fantastastică !
cu ochii-nchişi stau acum
de frică să nu mă risipesc...
………………………………………………………
………………………………………………………
mă trezesc din visare
stând întins pe divan mă regăsesc
de-asupra-mi pot uşor să mângâi
splendorile cerului tău-
zână ce mi-ai fost…săltând în şa !
şi timpul mi-l pierd numărând cu tine
stele ce par a mai fi…
pe buzele unei Găuri Negre !