Poate că o să tac
când o să fiu năucit de-un vis...
când ploaia magica din visurile tale
va-ntâlni şi săruta curcubeul
din gândurile-mi prea-nsetate…

Sigur o să tac
în faţa unei frumuseţi,
când... 

Atunci o să tac…
cand o să-mbrăţişezi
plecarea-mi spre tine!

Nu-ti voi cere nimic
şi chiar te voi uita…
păşindu-ti dincolo de praguri

Acolo unde vorbele nu-si mai au rost 
ci numai clipocitul apelor cu dulci fiori
peste maluri moi de fluviu
si cantecele de ingeri
venite dinspre luna argintată şi despletită
către soarele-albastru
şi zănatic…


This entry was posted on 5/21/2011 05:38:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: