Timpul nu se mai teme…
deşi,în curând,
se va opri

Nimic nu-l mai poate-ntoarce
din trecerea sa, de la zbaterea sacadata,
spre-odihnă…

Chiar dacă vremurile
sunt aşa cum sunt ;
uneori fără nicio importanţă,
alteori aducând nori
în privirile-ţi blajine
şi-aproape c-ar vrea să te doboare,
deseori trecându-te prin furtuni
dezlănţuite din senin
şi fără nicio noimă

Doar timpul ştie că,-ntr-o zi,
toate se vor aşeza de la sine,
cu răbdare…
lunecându-ţi tandru,
pe-un făgaş normal...!

Atunci totul ţi se va părea,
din prea multă dragoste,
ceva firesc…
si fara de sfarsit!


This entry was posted on 5/19/2011 05:53:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: