Oricât aş vrea să mă abţin
să nu te caut, nu reuşesc…

Tu să mă ierţi ,te-aş ruga,
că uneori prea te supăr
cu rostiri banale,
alteori prea te obosesc
cu plângerile-mi absurde !

Nu ispitele mă-ndeamnă
să vin spre tine,
nu dive despletite
cu mişcări lascive
şi chemări spre moarte
ci ecoul gândului meu…
purtat de puf de păpădii,
venind dinspre tine, iubito!

Indemnul nici nu l-aş asculta,să ştii,
dar gandul nu ma lasa,
de dor…
şi-i numai fior!

……………………….
şi cum m-aş abţine
sa nu te caut?!



This entry was posted on 5/20/2011 04:40:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: