Simt cum mă alinţi
cu-atingeri de sublim
aş vrea să nu te-nclini
căci eu ţie mă-nchin acum.

Minune cu Lumina
în calde ciuturi
să nu mă fulgeri…
că nici întrebări
nu-mi întunecă minţi
şi nici drumul nu-l uit.

Văd borne de-nţeles
rămase neclintite
şi-n prispa casei tale
să-mi laşi un pahar cu vin…

Ştiu că nu vei dispărea
că doar colţi-de-fildeş
nu mai pot zbura
şi-n surâs rămân aşa
iar în marea mea
runele-s pictate
numai pentru tine!


This entry was posted on 2/14/2010 12:05:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: