Ascult simfonii
şi concerte pentru pian
până când cineva
îmi spune
că încă mai exist
şi că mai am un rost
în această lume…
Sufletul meu,
biet Fecioară,
îmbrăţişează pianul
şi-i mângâie clapele
încurcându-i notele
iar când el tace
se-ascunde-n strune de viori
şi-n glasuri de alămuri
vibrând a implorare
şi aşteaptă,
cu nerăbdare,
ca pianul să-i accepte,
din nou,
atingere
de dragoste.

Autor: Ion Cireaşă


This entry was posted on 2/06/2010 02:48:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: