POEZII de Ion Cireasa

Nu trebuie să te caut
printre nimfe,
eşti punct cardinal
ce-i scris în mine.

Şi din vremuri şi la fântână
îţi sorb stropi de rouă
şi-n rost de buze
te voi acoperi toată.

Cu mâna sedusă
de-atingeri fine
desenez pe tine
contur de zână.

Acum simt fiorii
dansului nebun cu fluturi
şi-n şoapte
îi voi topi-n plăceri
când soarele va fi ascuns
în tine.

Şi-acum privindu-te,
şi-n nopţi făcute zile,
îţi cânt o melodie
scrisă-n ton de ceară
pe lut ce păstrează
colţi-de-fildeş,
pe veşnicie,
numai pentru tine!

Uneori cuvintele
se revoltă în mine
ele se agită,
strigă,
bat la porţi închise
aşteptând Lumina
şi, nerostite, pier.
Iar după furtună,
o ploaie de vară
picură-n mine
cu gust amărui
topindu-mi ninsoarea.
De-acum voi comprima secunda
şi dimineaţă cu dimineaţă
Ploaie şi Arşiţă
ne vom fi-ntâmplaţi
şi-atunci voi umple cu miere
cupa florii tale
şi-un vlăstar de dragoste
va răsări din nemuriri
crescând frumos
iar când noi vom locui în stele,
cântându-ne iară şi iară iubirea,
lui îi vom fi icoană!
…………………………………..
Prin cuvintele magice
ce-ţi aşteaptă-n palme,
vraja va cuprinde
marea ta,
de la un capăt la altul,
şi lumea-ntreagă
va veni să se-adape
însetată de iubire!

Cu sufletul frumos
crescută-n potir de aur,
lujer de floare
cu parfum de roze
cu gust de nectar
şi soare în petale,
pe altare sacre
aşternută mare
în ,,eul din eu”,
numai eu ştiindu-te,
deschizând fereastra
te văd şi te simt
ca având spiritul viu.
Acolo,
vin la tine un înger
şi te colind,
măsurându-mi iubirea,
şi nu mai vreau să plec...
Şi-n virtual
de-ar fi posibil,
din nerăbdare,
înainte de mâine...
o-ntâmplare aş vrea să-mi fii,
făcându-se minune!

..........................................

Titluri scrise
în aripi de zbor
le regăsim,
nu întâmplător,
citind în taină!

Ştiu că mă asiguri
de veşnicie
indicând cuvinte cheie
însă cuvintele
care deschid tainele
ce te dor

Fie-ţi! şi Amin!

au fost rostite de Domnul
împreună cu numele meu
când, coborând aici,
printre praf şi spini,
mi-am cerut Destin.

Acum vei afla
de ce a urmat
un Răsărit de soare
şi de ce fereastra
a rămas larg deschisă
primindu-Te iar şi iar
aceeaşi Lumină!

Vei şti,
jucându-te cu literele,
citind ca-ntr-o scrisoare,
toate răspunsurile
la tot ce te frământă.
Până şi numele
de înger păzitor
ţi-a fost scris în Destin!

De-acum cuvintele:
aură,
fericire,
nemurire,
cântec,
surâs,
mereu nea
şi multe altele descoperite
au pentru noi rost,
suflet nemuritor!
……………………….…
Dezlegând taina
vraja nu se rupe
fiind puse-n zidire
numele de fecioară sfântă
şi de mântuitor
şi nici un aş vrea, aflând,
să-nnebunească
până şi Pământul!

Simt cum mă alinţi
cu-atingeri de sublim
aş vrea să nu te-nclini
căci eu ţie mă-nchin acum.

Minune cu Lumina
în calde ciuturi
să nu mă fulgeri…
că nici întrebări
nu-mi întunecă minţi
şi nici drumul nu-l uit.

Văd borne de-nţeles
rămase neclintite
şi-n prispa casei tale
să-mi laşi un pahar cu vin…

Ştiu că nu vei dispărea
că doar colţi-de-fildeş
nu mai pot zbura
şi-n surâs rămân aşa
iar în marea mea
runele-s pictate
numai pentru tine!

Ai picurat
clipă după clipă,
în sufletul meu
liniştea
şi simt acum
Lumina
ce mă inundă.
Timpul, s-a oprit!
Până când voi fi al tău,
a mai rămas
doar o secundă!
Din norul
ce sună a ploaie magică,
picătură cu picătură,
în palmele mele
Tu te vei aduna toată.
Şi-atunci,
după secunda ce-a rămas,
eu fiind al tău
tu fiind a mea,
vieţi şi vieţi la rând,
cu-atingeri de dragoste,
nisipul
ni se va scurge
din aceeaşi clepsidră!

Ion (Aurel) Cireaşă

Acum sunt mic
cu puf
în aripă de zbor
însă, purtat în alinturi
şi crescut frumos
la pieptul Păsării-albastre,
voi atinge,
fiindu-mi alături,
culmile de absolut
din zborul Ei fantastic,
luând în braţe cerul!

Acum,
rătăcind peste-nălţimi
şi peste-abisuri,
cuprins de întuneric
până peste zări,
sunt singur
şi ascuns,
mic,
în mine nins.
M-ar cuprinde somn-adânc
şi aş trăi din amintiri…
dar,
visând…
un dor imens
mă-nalţă-n zbor întins
spre Casa secretă
din inima mea.
Aici,
ajunsă-n zbor fantastic
nemaivăzut la nimeni,
Lumina din suflet-Stăpâna mea
şi-a făcut un cuib de vis
unde totu-i magie şi surâs
şi numai cântec
de iubire.
………………………………..
Şi dacă sufletu-i rănit
de-un licăr pe-o linie
de infinit,

Un joc inocent!

din ochii mei verzui,
pic cu pic,
se va umple-o mare!

Autor: Ion Cireaşă

Tu,
Eva,
plăsmuită-n taină
şi-n unduiri de ape,
născută din rugă
de sihastru,
zână cu iz de nămol
cu sânge albastru
şi muguri plesnind de dor,
ţinută-n viscol
când fluturi mii,
înghesuiţi în zbor,
de plăceri s-ar fi lovit
de-un ram înfipt
adânc în seva-ţi fierbinte,
podoabă nepreţuită
încercată-n foc
de inimă
de meşter prea simplu
în patimi de femei,
să nu te crezi,
acum,
vreo divă
şi să-mi pleci
pe-ascunse poteci,
nebuno!

Autor: Ion Cireaşă

Ascult simfonii
şi concerte pentru pian
până când cineva
îmi spune
că încă mai exist
şi că mai am un rost
în această lume…
Sufletul meu,
biet Fecioară,
îmbrăţişează pianul
şi-i mângâie clapele
încurcându-i notele
iar când el tace
se-ascunde-n strune de viori
şi-n glasuri de alămuri
vibrând a implorare
şi aşteaptă,
cu nerăbdare,
ca pianul să-i accepte,
din nou,
atingere
de dragoste.

Autor: Ion Cireaşă

Eva,
ce te-ncurci
cu obscuri adami
obsedaţi,
trişti
şi ilogici
ce se cred poeţi
vuind a vânt
în ploaie?!
Cuvintele lor;
unele încâlcite-n sensuri,
altele, mai nou,
bolboroseli împreunate
alese aruncând cu zarul,
altele tânguiri deşarte,
îţi umbresc talentul
şi pătează
albul catifelat
şi parfumat
al doinelor tale.

Autor: Ion Cireaşă