Zadarnic gându-mi rătăcesc
prin labirint de visare
şi-ncerc să te găsesc
oglindită,despletită…
scăldându-te-n mare
şi dulce-nfiorată
de picuri !
......................................................................
Degeaba îmi tot spui
şi-ncerci să mă convingi,iubire,
că-ntr-o zi şi Soarele va-ntâlni Luna-
frumoasa ce se oglindeşte-n ape
preschimbată-n zână…
căci el, ştiu prea bine,
când se lasă uşor apus
peste buzele nopţii,
o tot aşteaptă ,cateva clipe,
să apară...

Dar ea ,şireata, îl pândeşte,
de-abia ivită...
pe sub geana de maluri
şi nici în ochi de apă
nu-şi arată argintul
şi-atunci Soarele ,de ciudă,
se-adânceşte în tainele nopţii si mai tare
şi se rostogoleşte peste prundiş de mare
vrând să o surprindă   
în a ei splendoare

Insă,pentru că visu-i rotund,nu-i aşa !
tocmai când el se grăbeşte să răsară,
Luna se risipeşte...
şi plina de mister
se ascunde...
iara !

……………………………………......................
si,uite-aşa,tot răsărind şi apunând,
Soarele îşi va pierde speranţa,ca şi mine,
de-a mai descâlci vreodată
tainele şi frumuseţea Lunii…!





This entry was posted on 12/08/2013 03:22:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: