De-ai vrea să ştii
cine-mi dă foc gândului…
ah…ţie, iscoditorule !
îţi spun îndată,
din ochi lacrimand iubirea...
că, aceea-i Luna-năluca,
păgâna frumos despletită
că, aceea-i Luna-năluca,
păgâna frumos despletită
şi cu picuri de dragoste picurând
peste petale de nuri în floare…
Aceea ce ştie-ntotdeauna
să-mi citească toate gândurile,
toate dorinţele-mi ce se vor împlinite
şi-i
frumoasa poveştilor mele !
ce-mi
răsare uimitoare
odată
cu adâncirea visului meu
înspre
cunoaşterea totală
a
sinei mele !
Dar ,ţie iubire,
odată cu pasul făcut de tine
peste-nnoptarea de mine,
peste sinele-ţi de visare…
ca o iubire sublimă răsărindu-mi,
îţi spun că simt ,tot mai mult,
cum îmi mângâi trecutul…
când şi tu mi te-arăţi toată
şi unică…goală-goluţă…
învăluită-n mister
şi pătimaşă
(ca si Luna ...!)
Ah,şi cât de mult aş vrea
să-mi fii chiar tu
acea păgână…
şi,puţin câte puţin,
tot mai mult
prea
iubită !
……………………………………..
0 comentarii: