Să vină peste tine,
ca o binecuvântare,
o Ploaie cu strălucire
diamantină…
să te cuprindă toată
şi să-ţi singă dorul,
când tu ,iubire-nfocată,
rătăceşti cu gândul gol-goluţ
prin arşiţa iubirii…
dănţuind ca o cadână
în jurul rugului
de dragoste aprins

(cum sunt sfârşite
şi-ale mele gânduri-doruri;
­­în picuri de rouă magică,
prelinse uşor
cu dulci fiori!
şi-atunci,
din prea mult foc de inimă,
şi eu strâng în palme,
prins ca-ntr-o vrajă,
petale moi-aurii
din trandafir de dragoste
frumos răsfrânte…
şi visez cum înmulţesc
spume roşiatece
de ape vii…
stingându-mi focul…!)

Când,pe margini de buze
de visare,
cu multă delicateţe,
îmi tot îneci visul…
şi doritului meu necuvânt
îi cânţi suave note...
cu mine îngânând
şi un  dulce
cântec !
……………..
doar de noi doi,
prea bine,
ştiut...


This entry was posted on 11/13/2013 02:05:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: